anticar definitie

28 definiții pentru anticar

anticár2 [At: ALEXANDRESCU, M. 11 / V: -riu, -cvar / Pl: ~i / E: fr antiquaire, ger Antiquar] 1 sm Colecționar de cărți vechi. 2 sm Vânzător de cărți vechi sau la mâna a doua. 3 sm Colecționar de obiecte de artă din Antichitate. 4 sm Vânzător de Antichități. 5 sm (Pex) Vânzător de obiecte de artă la mâna a doua. 6 sm (Înv; pex) Arheolog. 7 a (înv; îf -riu) Privitor la Antichități. 8 a (Înv) Arheologic.
anticár1 ai [At: CAMILAR, N. 242 / E: anti- + car (de luptă)] 1 (D. o armă) Care acționează sau servește ca mijloc de apărare împotriva carelor de luptă. 2 Antitanc.
ANTICÁR1 adj. invar. Antitanc. – Anti- + car [de luptă] (după fr. antichar).
ANTICÁR2, anticari, s. m. Persoană care se ocupă cu achiziționarea și cu vânzarea de cărți vechi. ♦ (Înv.) Colecționar de obiecte antice; p. ext. arheolog. – Din fr. antiquaire, lat. antiquarius.
ANTICÁR1 adj. Antitanc. – Anti- + car [de luptă] (după fr. antichar).
ANTICÁR2, anticari, s. m. Persoană care se ocupă cu achiziționarea și cu vânzarea de cărți vechi. ♦ (Înv.) Colecționar de obiecte antice; p. ext. arheolog. – Din fr. antiquaire, lat. antiquarius.
ANTICÁR1 adj. invar. (Despre arme, unități militare etc.) Antitanc. Apărarea anticar sovietică s-a dovedit a fi foarte dîrză. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 126, 7 /4. Se furișa după arbori spre șanțul anticar. CAMILAR, N. I 242.
ANTICÁR2, anticari, s. m. 1. Negustor de cărți vechi sau de ocazie (uneori rare). Faci rost de bani să-ți cumperi niște terfeloage de la anticari și niște caiete. PAS, Z. I 262. Am cumpărat de la un anticar cu toptanul, pe cîțiva gologani, un vraf de cărți vechi. CARAGIALE, O. III 197. 2. (Învechit) Colecționar de obiecte antice. Anticarul, la patima-i supus, Culege vechea-aramă ce nu mai are curs. ALEXANDRESCU, P. 149. ♦ Arheolog. Știința arheologiei, acea nobilă patimă a anticarului care-l face să cerceteze pretutindeni urmele zilelor zburate. ODOBESCU, S. I 462.
ANTICÁR1 adj. invar. Antitanc. – Din anti- + car [de luptă] (după fr. antichar).
ANTICÁR2, anticari, s. m. Negustor de cărți vechi. ♦ (Înv.) Colecționar de obiecte antice; p. ext. arheolog. – Fr. antiquaire (lat. lit. antiquarius).
anticár1 (antitanc) adj. invar.
anticár2 (persoană) s. m., pl. anticári
anticár (antitanc) adj. invar.
anticár (persoană) s. m., pl. anticári
ANTICÁR adj. v. antitanc.
ANTICÁR s. (franțuzism) buchinist.
ANTICÁR s. v. arheolog.
ANTICÁR adj. invar. Antitanc. [După fr. antichar].
ANTICÁR s.m. Cel care se ocupă cu vânzarea și cumpărarea cărților vechi. ♦ amator, colecționar de lucruri vechi de artă, de antichități. [Var. anticvar s.m. / < germ. Antiquar, fr. antiquaire].
ANTICÁR2 s. m. negustor de antichități, de obiecte (de artă), de cărți vechi; buchinist. (< fr. antiquaire, germ. Antiquar)
ANTICÁR1 adj. inv. antitanc. (după fr. antichar)
ANTICÁR1 ~i m. 1) Negustor de cărți vechi; buchinist. 2) Persoană care colecționează antichități. /<lat. antiquarius, fr. antiquare
ANTICÁR2 adj. invar. Care este folosit împotriva tancurilor; antitanc. Tun ~. /anti- + car
anticar m. 1. care se ocupă cu studiul și mai ales cu exploatarea monumentelor antice; 2. culegător sau negustor de antice; 3. vânzător de cărți vechi.
*anticár m. (lat. antiquarius, fr. -quaire, germ. -quar). Rar Cel care se ocupă de obĭecte antice (monumente, medaliĭ ș. a.), sin. cu arheolog. Ob. Negustor de vechiturĭ, maĭ ales de cărțĭ vechĭ. – Fals -cvar.
ANTICAR adj. (MIL.) antitanc. (Tun ~.)
ANTICAR s. (franțuzism) buchinist.
anticar s. v. ARHEOLOG.

anticar dex

Intrare: anticar
anticar adjectiv substantiv masculin