Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

28 defini╚Ťii pentru anticar

antic├ír2 [At: ALEXANDRESCU, M. 11 / V: -riu, -cvar / Pl: ~i / E: fr antiquaire, ger Antiquar] 1 sm Colec╚Ťionar de c─âr╚Ťi vechi. 2 sm V├ónz─âtor de c─âr╚Ťi vechi sau la m├óna a doua. 3 sm Colec╚Ťionar de obiecte de art─â din Antichitate. 4 sm V├ónz─âtor de Antichit─â╚Ťi. 5 sm (Pex) V├ónz─âtor de obiecte de art─â la m├óna a doua. 6 sm (├Änv; pex) Arheolog. 7 a (├«nv; ├«f -riu) Privitor la Antichit─â╚Ťi. 8 a (├Änv) Arheologic.
antic├ír1 ai [At: CAMILAR, N. 242 / E: anti- + car (de lupt─â)] 1 (D. o arm─â) Care ac╚Ťioneaz─â sau serve╚Öte ca mijloc de ap─ârare ├«mpotriva carelor de lupt─â. 2 Antitanc.
ANTIC├üR1 adj. invar. Antitanc. ÔÇô Anti- + car [de lupt─â] (dup─â fr. antichar).
ANTIC├üR2, anticari, s. m. Persoan─â care se ocup─â cu achizi╚Ťionarea ╚Öi cu v├ónzarea de c─âr╚Ťi vechi. ÔÖŽ (├Änv.) Colec╚Ťionar de obiecte antice; p. ext. arheolog. ÔÇô Din fr. antiquaire, lat. antiquarius.
ANTIC├üR1 adj. Antitanc. ÔÇô Anti- + car [de lupt─â] (dup─â fr. antichar).
ANTIC├üR2, anticari, s. m. Persoan─â care se ocup─â cu achizi╚Ťionarea ╚Öi cu v├ónzarea de c─âr╚Ťi vechi. ÔÖŽ (├Änv.) Colec╚Ťionar de obiecte antice; p. ext. arheolog. ÔÇô Din fr. antiquaire, lat. antiquarius.
ANTIC├üR1 adj. invar. (Despre arme, unit─â╚Ťi militare etc.) Antitanc. Ap─ârarea anticar sovietic─â s-a dovedit a fi foarte d├«rz─â. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 126, 7 /4. Se furi╚Öa dup─â arbori spre ╚Öan╚Ťul anticar. CAMILAR, N. I 242.
ANTIC├üR2, anticari, s. m. 1. Negustor de c─âr╚Ťi vechi sau de ocazie (uneori rare). Faci rost de bani s─â-╚Ťi cumperi ni╚Öte terfeloage de la anticari ╚Öi ni╚Öte caiete. PAS, Z. I 262. Am cump─ârat de la un anticar cu toptanul, pe c├«╚Ťiva gologani, un vraf de c─âr╚Ťi vechi. CARAGIALE, O. III 197. 2. (├Änvechit) Colec╚Ťionar de obiecte antice. Anticarul, la patima-i supus, Culege vechea-aram─â ce nu mai are curs. ALEXANDRESCU, P. 149. ÔÖŽ Arheolog. ╚śtiin╚Ťa arheologiei, acea nobil─â patim─â a anticarului care-l face s─â cerceteze pretutindeni urmele zilelor zburate. ODOBESCU, S. I 462.
ANTIC├üR1 adj. invar. Antitanc. ÔÇô Din anti- + car [de lupt─â] (dup─â fr. antichar).
ANTIC├üR2, anticari, s. m. Negustor de c─âr╚Ťi vechi. ÔÖŽ (├Änv.) Colec╚Ťionar de obiecte antice; p. ext. arheolog. ÔÇô Fr. antiquaire (lat. lit. antiquarius).
anticár1 (antitanc) adj. invar.
anticár2 (persoană) s. m., pl. anticári
anticár (antitanc) adj. invar.
anticár (persoană) s. m., pl. anticári
ANTICÁR adj. v. antitanc.
ANTIC├üR s. (fran╚Ťuzism) buchinist.
ANTICÁR s. v. arheolog.
ANTICÁR adj. invar. Antitanc. [După fr. antichar].
ANTIC├üR s.m. Cel care se ocup─â cu v├ónzarea ╚Öi cump─ârarea c─âr╚Ťilor vechi. ÔÖŽ amator, colec╚Ťionar de lucruri vechi de art─â, de antichit─â╚Ťi. [Var. anticvar s.m. / < germ. Antiquar, fr. antiquaire].
ANTIC├üR2 s. m. negustor de antichit─â╚Ťi, de obiecte (de art─â), de c─âr╚Ťi vechi; buchinist. (< fr. antiquaire, germ. Antiquar)
ANTICÁR1 adj. inv. antitanc. (după fr. antichar)
ANTIC├üR1 ~i m. 1) Negustor de c─âr╚Ťi vechi; buchinist. 2) Persoan─â care colec╚Ťioneaz─â antichit─â╚Ťi. /<lat. antiquarius, fr. antiquare
ANTICÁR2 adj. invar. Care este folosit împotriva tancurilor; antitanc. Tun ~. /anti- + car
anticar m. 1. care se ocup─â cu studiul ╚Öi mai ales cu exploatarea monumentelor antice; 2. culeg─âtor sau negustor de antice; 3. v├ónz─âtor de c─âr╚Ťi vechi.
*antic├ír m. (lat. antiquarius, fr. -quaire, germ. -quar). Rar Cel care se ocup─â de ob─şecte antice (monumente, medali─ş ╚Ö. a.), sin. cu arheolog. Ob. Negustor de vechitur─ş, ma─ş ales de c─âr╚Ť─ş vech─ş. ÔÇô Fals -cvar.
ANTICAR adj. (MIL.) antitanc. (Tun ~.)
ANTICAR s. (fran╚Ťuzism) buchinist.
anticar s. v. ARHEOLOG.

Anticar dex online | sinonim

Anticar definitie

Intrare: anticar
anticar adjectiv substantiv masculin