antéră sf [At: DEX2 / Pl: ~re / E: fr anthère] Partea superioară a staminelor în care se află polenul.

ANTÉRĂ, antere, s. f. Mică umflătură în vârful staminelor, în care se află polenul. – Din fr. anthère.

ANTÉRĂ, antere, s. f. Mică umflătură în vârful staminelor, în care se află polenul. – Din fr. anthère.

ANTÉRĂ, antere, s. f. Mică umflătură în vîrful staminelor, în care se află polenul.

ANTÉRĂ, antere, s. f. Mică umflătură în vârful staminelor, în care se află polenul. – Fr. anthère (< gr.).

antéră s. f., g.-d. art. antérei; pl. antére

antéră s. f., g.-d. art. antérei; pl. antére

ANTÉRĂ s. (BOT.) (rar) polinie. (~ staminei.)

ANTÉRĂ s.f. Mic sac cu polen, situat la partea superioară a staminelor unei flori. [< fr. anthère, cf. gr. antheros – înflorit].

ANTÉRĂ ~e f. Sac mic cu polen la capătul de sus al staminei. /<fr. anthere

anteră f. Bot. partea staminelui care coprinde polenul floarei.

*antéră f., pl. e (vgr. antherós, fem. antherá, înflorit). Bot. Săculețu care e așezat în vîrfu stamineĭ și care conține pulberea fecundantă.

ANTERĂ s. (BOT.) (rar) polinie. (~ staminei.)