Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru antecedent

anteced├ęnt [At: DEX2 / Pl: ~e / E: fr antecedent] 1 sn ├Änt├ómplare anterioar─â unei anumite date sau st─âri. 2 sn (├Äs) ~penal Fapt penal existent ├«n trecutul inculpatului ╚Öi de care instan╚Ťa judec─âtoreasc─â ╚Ťine seama la stabilirea pedepsei. 3 sn (Lpl) Simptome (personale sau ereditare) care preced o boal─â ╚Öi care sunt luate ├«n calcul de medic la stabilirea diagnosticului ╚Öi a tratamentului. 4 a Care se afl─â ├«nainte. 5 a Care s-a ├«nt├ómplat ├«nainte. 6 a (Log) Primul termen al unei judec─â╚Ťi ipotetice, introdus prin conjunc╚Ťia ÔÇ×dac─âÔÇŁ. 7 a (Pgn) Tot ceea ce poate constitui punctul de plecare al unei demonstra╚Ťii.
antecesor, ~oare smf [At: DEX2 / Pl: ~i, ~oare / E: it antecessore] Predecesor.
ANTECED├ëNT, -─é, anteceden╚Ťi, -te, s. n., adj. 1. S. n. Fapt, ├«nt├ómplare anterioar─â unei anumite date sau st─âri. ÔŚŐ Antecedent penal = fapt penal existent ├«n trecutul inculpatului ╚Öi de care instan╚Ťa judec─âtoreasc─â ╚Ťine seama la stabilirea pedepsei. ÔÖŽ (La pl.) Simptome (personale sau ereditare) care preced o boal─â ╚Öi care trebuie s─â fie cunoscute de medic ├«n vederea stabilirii diagnosticului ╚Öi a tratamentului. 2. Adj. Care se afl─â ├«nainte, care s-a ├«nt├ómplat ├«nainte. 3. S. n. (Log.) Primul termen al unei judec─â╚Ťi ipotetice, introdus prin conjunc╚Ťia ÔÇ×dac─âÔÇŁ; p. gener, tot ceea ce poate constitui punctul de plecare al unei demonstra╚Ťii. ÔÇô Din fr. ant├ęc├ędent, lat. antecedens, -ntis.
ANTECED├ëNT, antecedente, s. n., adj. 1. S. n. Fapt, ├«nt├ómplare anterioar─â unei anumite date sau st─âri. ÔŚŐ Antecedent penal = fapt penal existent ├«n trecutul inculpatului ╚Öi de care instan╚Ťa judec─âtoreasc─â ╚Ťine seama la stabilirea pedepsei. ÔÖŽ (La pl.) Simptome (personale sau ereditare) care preced o boal─â ╚Öi care trebuie s─â fie cunoscute de medic ├«n vederea stabilirii diagnosticului ╚Öi a tratamentului. 2. Adj. Care se afl─â ├«nainte, care s-a ├«nt├ómplat ├«nainte. 3. (Log.) Primul termen al unei judec─â╚Ťi ipotetice, introdus prin conjunc╚Ťia ÔÇ×dac─âÔÇŁ; p. gener. tot ceea ce poate constitui punctul de plecare al unui demonstra╚Ťii. ÔÇô Din fr. ant├ęc├ędent, lat. antecedens, -ntis.
ANTECEDÉNTE s. n. pl. Fapte, evenimente, întîmplări anterioare unei anumite date sau unei anumite stări. Antecedentele bolii.
ANTECED├ëNTE s. n. pl. Fapte, ├«nt├ómpl─âri anterioare unei anumite date sau st─âri. ÔÇô Fr. ant├ęc├ędent (lat. lit. antecedens, -ntis).
anteced├ęnt1 adj. m., pl. anteced├ęn╚Ťi; f. anteced├ęnt─â, pl. anteced├ęnte
anteced├ęnt2 s. n., pl. anteced├ęnte
anteced├ęnt adj. m., pl. anteced├ęn╚Ťi; f. sg. anteced├ęnt─â, pl. anteced├ęnte
anteced├ęnt s. n., pl. anteced├ęnte
Antecedent Ôëá posterior, succedent, ulterior
ANTECED├ëNT s.n. 1. Fapt─â, ├«nt├ómplare anterioar─â unui fapt, unei st─âri actuale. 2. Primul element al unei judec─â╚Ťi ipotetice. ÔÖŽ Prima parte a unei fraze muzicale. // adj. Care preced─â ├«n timp. ÔÖŽ (Geogr.) Care este stabilit ├«naintea unei deform─âri tectonice. [Cf. fr. ant├ęc├ędent, it. antecedente, lat. antecedens].
anteced├ęnt, -─â I. adj. Care preced─â ├«n timp. ÔÖŽ (Despre o vale) care s-a stabilit ├«naintea unei deform─âri tectonice. II. s. n. 1. Fapt─â, ├«nt├ómplare anterioar─â unui fapt, unei st─âri actuale. ÔŚŐ ~ penal = fapt penal privind trecutul unui inculpat. 2. (log.) Primul termen al unei judec─â╚Ťi ipotetice; tot ceea ce poate constitui premisa unei demonstra╚Ťii. 3. Prima sec╚Ťiune a unei unit─â╚Ťi melodice structurate binar. 4. (muz.) Prima expunere tematic─â ├«ntr-o lucrare elaborat─â prin tehnica contrapunctului. (< fr. ant├ęc├ędent, lat. antecedens)
ANTECED├ëNT ~t─â (~╚Ťi, ~te) ╚Öi substantival (despre fenomene, ├«nt├ómpl─âri) Care preced─â ceva ├«n timp; anterior; premerg─âtor; precedent. ÔŚŐ ~e penale fapte ilegale din trecutul unui inculpat. /<fr. ant├ęc├ędent, lat. antecedens, ~entis
antecedent a. care precede (├«n ordinea timpului), care sÔÇÖa petrecut ├«nainte. ÔĽĹ n. 1. fapt anterior altuia; 2. fapt trecut pe care se sprijin─â un fapt actual; 3. Gram. vorba la care se raport─â un pronume relativ; 4. Aritm. ├«nt├óiul termen al unui raport.
*anteced├ęnt, -─â adj. (mlat. antec├ędens, -├ęntis, d. ante, ├«nainte, ╚Öi c├ędens, care merge). Care precede: fapte antecedente. S. n., pl. e Fapt precedent: a avea antecedente bune. Gram. Substantivu sa┼ş pronumele la care se raport─â pronumele sa┼ş adverbu relativ. Log. Prima parte a une─ş entimeme. Mat. Primu din ce─ş do─ş termin─ş a─ş unu─ş raport, ├«n opoz. cu consec┼şent.
antecedent (< fr. ant├ęc├ędent; germ. Vordersatz; it. proposta) I. 1. (├«n sens generic) Cea dint├ói sec╚Ťiune a unei unit─â╚Ťi a discursului melodic (fraz─â*, perioad─â (1) sau dubl─â perioad─â) structurat─â binar* ╚Öi simetric. A. se articuleaz─â prin respira╚Ťie [v. cezur─â (5)], caden╚Ť─â (1) sau semicaden╚Ť─â cu cea de-a doua sec╚Ťiune ÔÇô consecvent* ÔÇô a unit─â╚Ťii ├«n care se ├«ncadreaz─â. 2. (├«n muzica clasic─â ╚Öi romantic─â) Fraza ini╚Ťial─â (4-8 m─âsuri) a unei perioade construite pe cvadratur─â (8-16 m─âsuri). II. Prima expunere tematic─â ├«ntr-o lucrare (sau fragment de lucrare) elaborat─â prin tehnica contrapunctului* imitativ (canon*, fug─â*, sec╚Ťiune fugato* etc.).

Antecedent dex online | sinonim

Antecedent definitie

Intrare: antecedent
antecedent adjectiv substantiv neutru