anosteálă sf [At: BARCIANU / Pl: ~teli / E: anost + -eală] (Rar) 1 Plictiseală. 2 Persoană plicticoasă.

ANOSTEÁLĂ, anosteli, s. f. 1. (Rar) Plictiseală. 2. (Rar) Persoană plicticoasă. – Anosti + suf. -eală.

ANOSTEÁLĂ, anosteli, s. f. 1. Plictiseală. 2. (Rar) Persoană plicticoasă. – Anosti + suf. -eală.

ANOSTEÁLĂ s. f. (Rar) Plictiseală. – Din anosti + suf. -eală.

anosteálă (rar) s. f., g.-d. art. anostélii; pl. anostéli

anosteálă s. f., g.-d. art. anostélii; pl. anostéli

ANOSTEÁLĂ s. v. plictiseală, urât.

anosteală f. urît, plictiseală.

anosteálă f., pl. elĭ (d. anost). Rar. Urît, plictiseală. – Și -stie (ngr. anostía).

anosteală s. v. PLICTISEALĂ. URÎT.