anormal definitie

15 definiții pentru anormal

anormál, ~ă [At: HASDEU, I. C. 20 / Pl: ~i, ~e / E: fr anormal] 1 a Care se abate de la normal. 2 a Contrar regulilor. 3-4 smf, a (Individ) care are infirmități fizice sau psihice.
ANORMÁL, -Ă, anormali, -e, adj. Care se abate de la normal; contrar regulilor, normelor obișnuite. ♦ (Despre ființe) Cu infirmități fizice sau psihice. – Din fr. anormal, lat. anormalis.
ANORMÁL, -Ă, anormali, -e, adj. Care se abate de la normal; contrar regulilor, normelor obișnuite. ♦ (Despre ființe) Cu infirmități fizice sau psihice. – Din fr. anormal, lat. anormalis.
ANORMÁL, -Ă, anormali, -e, adj. Care se abate de la normele obișnuite, care nu corespunde unor anumite reguli. Dezvoltare anormală a organismului. ♦ (Despre persoane) Care prezintă infirmități fizice sau psihice.
ANORMÁL, -Ă, anormali, -e, adj. Care se abate de la normele obișnuite; (despre ființe) cu infirmități fizice sau psihice. – Fr. anormal (lat. lit. anormalis).
anormál (neobișnuit) adj. m., pl. anormáli; f. anormálă, pl. anormále
anormál adj. → normal
ANORMÁL adj. 1. nefiresc, nenormal, neobișnuit. (O situație ~.) 2. v. patologic.
Anormal ≠ normal
ANORMÁL, -Ă adj. Contrar regulilor, normelor obișnuite. ♦ (Despre oameni) Care prezintă infirmități fizice sau psihice. [< fr. anormal, cf. lat.med. anormalis].
ANORMÁL, -Ă adj. contrar regulilor, normelor. ◊ (despre oameni) care prezintă infirmități fizice sau psihice. (< fr. anormal)
ANORMÁL ~ă (~i, ~e) Care se abate de la normal. Dezvoltare ~ă. /<lat. anormalis, fr. anormal
anormal a. contrar regulelor: fenomen anormal.
*anormál, -ă adj. (mlat. anormalis, d. vgr. a-, fără, și lat. normalis, normal, regular). Contra normeĭ: dezvoltare, formațiune anormală. Adv. Dezvoltat anormal.
ANORMAL adj. 1. nefiresc, nenormal, neobișnuit. (O situație ~.) 2. bolnăvicios, morbid, nesănătos, patologic. (Înclinații ~.)

anormal dex

Intrare: anormal
anormal adjectiv