Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru anorganic

anorg├ínic, ~─â a [At: MAIORESCU, CR. II, 155 / Pl: ~ici, -ice / E: fr anorganique] 1 (D. corpuri) ├«n compozi╚Ťia c─âruia intr─â numai substan╚Ťe din regnul mineral. 2 (├Äs) Chimie ~─â Chimia corpurilor minerale.
ANORG├üNIC, -─é, anorganici, -ce, adj. (Despre corpuri) ├Än compozi╚Ťia c─âruia intr─â numai substan╚Ťe din regnul mineral. ÔŚŐ Chimie anorganic─â = disciplin─â care se ocup─â cu studiul propriet─â╚Ťilor chimice ale corpurilor minerale; chimie neorganic─â. ÔÇô Din fr. anorganique.
ANORG├üNIC, -─é, anorganici, -ce, adj. (Despre corpuri) ├«n compozi╚Ťia c─ârora intr─â numai substan╚Ťe din regnul mineral. ÔŚŐ Chimie anorganic─â = chimie a corpurilor minerale; chimie neorganic─â. ÔÇô Din fr. anorganique
ANORG├üNIC, -─é, anorganici, -e, adj. (├«n opozi╚Ťie cu organic) Care e de origine mineral─â; care nu apar╚Ťine clasei mari de compu╚Öi ai carbonului. ÔŚŐ Chimie anorganic─â = ramur─â a chimiei care studiaz─â propriet─â╚Ťile chimice ale elementelor ╚Öi compu╚Öilor lor, ├«n afar─â de cei organici.
ANORG├üNIC, -─é, anorganici, -e, adj. Care e de origine mineral─â; care nu apar╚Ťine clasei mari de compu╚Öi ai carbonului. ÔŚŐ Chimie anorganic─â = ramur─â a chimiei care studiaz─â propriet─â╚Ťile chimice ale elementelor ╚Öi compu╚Öilor lor, ├«n afar─â de compu╚Öii organici. ÔÇô Fr. anorganique.
anorgánic (a-nor- / an-or-) adj. m., pl. anorgánici; f. anorgánică, pl. anorgánice
anorg├ínic adj. (sil. mf. an-) Ôćĺ organic
ANORG├üNIC adj. mineral, neorganic. (Substan╚Ť─â ~.)
ANORG├üNIC, -─é adj. (op. organic) De origine mineral─â; care nu apar╚Ťine hidrocarburilor ╚Öi deriva╚Ťilor acestora. ÔŚŐ Chimie anorganic─â = ramur─â a chimiei care studiaz─â propriet─â╚Ťile chimice ale corpurilor anorganice. [< fr. anorganique, cf. gr. an ÔÇô f─âr─â, organikos ÔÇô organic].
ANORGÁNIC, -Ă adj. (despre corpuri) lipsit de însușirile materiei vii; o chimie ~ă = ramură a chimiei care studiază corpurile anorganice. (< fr. anorganique)
ANORGÁNIC ~că (~ci, ~ce) Care este de origine minerală. Chimie ~că. [Sil. an-or-] /<fr. anorganique
anorganic a. lipsit de organe, f─âr─â viea╚Ť─â, ne├«nsufle╚Ťit.
*anorg├ínic, -─â adj. (fr. anorganique, d. vgr. an-, f─âr─â, ╚Öi ├│rganon, organ). F─âr─â organe, f─âr─â v─şa╚Ť─â, mort. Chimia anorganic─â, care se ocup─â de metale ╚Öi metaloide. ÔÇô Ma─ş pu╚Ťin bine inorganic (c─â in- e prefix latin, ╚Öi organic e cuv. gr.).
ANORGANIC adj. mineral, neorganic. (Substan╚Ť─â ~.)

Anorganic dex online | sinonim

Anorganic definitie

Intrare: anorganic
anorganic adjectiv
  • silabisire: an-