anorexíe sf [At: DEX2 / Pl: ~ii / E: fr anorexie] (Med) 1 Inapetență asociată diferitelor boli. 2 (Îs) ~ mintală Repulsie de alimente, însoțită de pierderea totală a poftei de mâncare.

ANOREXÍE s. f. Lipsă a poftei de mâncare întâlnită în multe boli febrile, digestive, cronice etc; inapetență. ◊ Anorexie mintală = repulsie față de alimente, însoțită de pierderea totală a poftei de mâncare. – Din fr. anorexie.

ANOREXÍE s. f. Lipsă a poftei de mâncare, întâlnită în multe boli febrile, digestive, cronice etc.; inapetență. ♦ Anorexie mintală = repulsie față de alimente, însoțită de pierderea totală a poftei de mâncare. – Din fr. anorexie.

!anorexíe (a-no-/an-o-) s. f., art. anorexía, g.-d. anorexíi, art. anorexíei

anorexíe s. f. (sil. mf. an-), art. anorexía, g.-d. anorexíi, art. anorexíei

ANOREXÍE s. (MED.) inapetență.

ANOREXÍE s.f. (Med.) Lipsă de poftă de mâncare. V. inapetență. ◊ Anorexie mintală = repulsie față de alimente, însoțită de pierderea totală a poftei de mâncare. [Gen. -iei. / < fr. anorexie, cf. gr. an – fără, orexis – poftă de mâncare].

ANOREXÍE s. f. pierdere a poftei de mâncare; inapetență. ♦ ~ mintală = repulsie față de alimente, însoțită de pierderea totală a poftei de mâncare. (< fr. anorexie, gr. anorexia)

ANOREXÍE f. med. Lipsă a poftei de mâncare. [G.-D. anorexiei] /<fr. anorexie

ANOREXIE s. (MED.) inapetență.