anomalie definitie

15 definiții pentru anomalie

anomalíe sf [At: CANTEMIR, IST. 146 / Pl: ~ii / E: fr anomalie] 1 Abatere de la normal. 2 Abatere de la regulă. 3-4 Defect (patologic).
ANOMALÍE, anomalii, s. f. Ceea ce se abate de la normal, de la regula obișnuită; p. ext. ceea ce constituie un defect. – Din fr. anomalie.
ANOMALÍE, anomalii, s. f. Ceea ce se abate de la normal, de la regula obișnuită; p. ext. ceea ce constituie un defect. – Din fr. anomalie.
ANOMALÍE, anomalii, s. f. Abatere de la normă, deviere de la regula obișnuită. ♦ Defect grav, meteahnă.
ANOMALÍE, anomalii, s. f. Abatere de la normă, deviere de la regula obișnuită; p. ext. defect (grav), meteahnă. – Fr. anomalie (< gr.).
anomalíe s. f., art. anomalía, g.-d. art. anomalíei; pl. anomalíi, art. anomalíile
anomalíe s. f., art. anomalía, g.-d. art. anomalíei; pl. anomalíi, art. anomalíile
ANOMALÍE s. 1. v. abatere. 2. cusur, defect, (pop.) meteahnă. (~ congenitală.)
ANOMALÍE s.f. Stare a celui anormal; abatere de la o regulă, de la o normă. ♦ Defect grav, meteahnă, beteșug. [Gen. -iei. / cf. fr. anomalie, it. anomalia, lat., gr. anomalia].
ANOMALÍE s. f. abatere de la normă, de la regulă; defect grav, meteahnă. (< fr. anomalie, lat., gr. anomalia)
ANOMALÍE ~i f. Abatere de la regula obișnuită: deviere de la starea normală. [G.-D. anomaliei] /<fr. anomalie
anomalie f. starea lucrului anomal, neregularitate, particularitate: anomaliile graiului.
*anomalíe f. (vgr. anomalia). Neregularitate (maĭ ales în gramatică). Șt. nat. Monstruozitate.
ANOMALIE s. 1. abatere, deviere. (S-a produs o ~ inexplicabilă.) 2. cusur, defect, (pop.) meteahnă. (~ congenitală.)
ANOMALÍE (< fr., lat.) s. f. Abatere de la normal, de la regulă; spec., abatere de la caracterul normal al construcției sau formei unui organ, a unei părți a corpului sau a întregului organism; (în sens larg) malformație congenitală. ♦ A. de temperatură = abatere a temperaturii medii a unui punct față de valorile medii multianuale. ♦ A. geochimică = deviație a conținutului în elemente chimice al unei porțiuni de teren față de fondul general al regiunii sau al scoarței terestre. ♦ A. geofizică = deviație a caracteristicilor geofizice, evidențiață prin măsurători pe o anumită suprafață, în raport cu fondul general al regiunii sau scoarței Pămîntului. ♦ A. magnetică = deviație a cîmpului magnetic al Pămîntului de la valorile normale. Poate fi: continentală (supr. 10-100.000 km2; ex. a.m. din Siberia de Est), regională (1-10 km2) și locală, datorată prezenței zăcămintelor de fier; ex. a.m. de la Krivoi Rog, Kursk.

anomalie dex

Intrare: anomalie
anomalie substantiv feminin