anomal definitie

10 definiții pentru anomal

anomál, ~ă a [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: fr anomal] 1-4 Care prezintă o anomalie (1-4). 5-8 Referitor la o anomalie (1-4).
ANOMÁL, -Ă, anomali, -e, adj. (Livr.) Care prezintă o anomalie, referitor la o anomalie. – Din fr. anomal.
ANOMÁL, -Ă, anomali, -e, adj. Care prezintă o anomalie, referitor la o anomalie. – Din fr. anomal.
anomál (aberant) (livr.) adj. m., pl. anomáli; f. anomálă, pl. anomále
anomál adj. m., pl. anomáli; f. sg. anomálă, pl. anomále
ANOMÁL, -Ă adj. (Rar) Anormal. [< fr. anomal, cf. gr. anomalos – neregulat].
ANOMÁL, -Ă adj. care prezintă anomalie. (< fr. anomal, gr. anomalos)
anomal a. 1. neregulat: verb anomal; 2. care prezintă neregularități.
*anomál, -ă adj. (fr. anomal, d. vgr. anómalos, d. an-, ne, și omalós, asemenea; it. anómalo). Neregular (maĭ ales în gramatică): verbe anomale. Adv. Se dezvoltă anomal.
ANOMAL-, v. ANOMALO-.~oecie (v. -oecie), s. f., prezența de flori hermafrodite și unisexuate pe același individ sau pe indivizi diferiți ai aceleiași specii.

anomal dex

Intrare: anomal (adj.)
anomal adj. adjectiv
Intrare: anomal (pref.)
anomal pref.