aniversară definitie

43 definiții pentru aniversară

aniversa vt [At: DEX2 / Pzi: ~séz / E: aniversar] A sărbători împlinirea unui număr de ani de la data la care s-a petrecut un eveniment.
aniversár, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. I, 329 / V: (înv) -iu I Pl: ~i, ~e / E: fr anniversaire] Care amintește (printr-o sărbătoare) de un eveniment petrecut la aceeași dată cu unul sau mai mulți ani în urmă.
aniversáră sf vz aniversare
aniversáre sf [At: DEX2 / V: (înv) -sară / Pl: ~sări / E: aniversa] 1 Sărbătorire a unui număr de ani de la data la care s-a petrecut un eveniment Si: aniversat1. 2 Zi în care se sărbătorește un număr de ani de la producerea unui eveniment.
ANIVERSÁ, aniversez, vb. I. Tranz. A sărbători împlinirea unui număr de ani de la data la care s-a petrecut un eveniment. – Din aniversar (derivat regresiv).
ANIVERSÁR, -Ă, aniversari, -e, adj. Care amintește de un eveniment petrecut la aceeași dată cu unul sau mai mulți ani în urmă. – Din fr. anniversaire, lat. anniversarius.
ANIVERSÁRĂ s. f. v. aniversare.
ANIVERSÁRE, aniversări, s. f. Faptul de a aniversa; zi în care se aniversează un eveniment. [Var: aniversară s. f.] – Din [zi] aniversară (prin confuzie cu infinitivele lungi în -are).
ANIVERSÁ, aniversez, vb. I. Tranz. A sărbători împlinirea unui număr de ani de la data la care s-a petrecut un eveniment. – Din aniversar (derivat regresiv).
ANIVERSÁR, -Ă, aniversari, -e, adj. Care amintește de un eveniment petrecut la aceeași dată cu unul sau mai mulți ani în urmă. – Din fr. anniversaire, lat. anniversarius.
ANIVERSÁRĂ s. f. v. aniversare.
ANIVERSÁRE, aniversări, s. f. Faptul de a aniversa; zi în care se aniversează un eveniment. [Var.: aniversáră s. f.] – Din [zi] aniversară (prin confuzie cu infinitivele lungi în -are).
ANIVERSÁ, aniversez, vb. I. Tranz. A sărbători un eveniment cu prilejul împlinirii unui număr de ani de la data la care s-a petrecut. La 30 Decembrie aniversăm proclamarea Republicii Populare Romîne.
ANIVERSÁR, -Ă, aniversari, -e, adj. (Mai ales despre zile) Care amintește de un eveniment petrecut la aceeași dată cu unul sau mai mulți ani în urmă. V. comemorati v. Poeme inspirate din ziua aniversară a Revoluției. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 4/1.
ANIVERSÁRĂ s. f. v. aniversare.
ANIVERSÁRE, aniversări, s. f. Faptul de a aniversa; zi în care se aniversează un eveniment important. Aniversarea glorioaselor lupte revoluționare din 1933 trebuie să constituie pentru întregul popor muncitor, și înainte de toate pentru ceferiștii noștri, un imbold pentru a munci mai bine, cu și mai mult elan. GHEORGHIU-DEJ, CONSF. C.F.R. 59. ◊ Zi în care se aniversează nașterea cuiva. – Variantă: aniversáră (EMINESCU, N. 86) s. f.
ANIVERSÁ, aniversez, vb. I. Tranz. A sărbători împlinirea unui număr de ani de la data la care s-a petrecut un eveniment. – Din aniversar.
ANIVERSÁR, -Ă, aniversari, -e, adj. Care amintește de un eveniment petrecut la aceeași dată, cu unul sau mai mulți ani în urmă. – Fr. anniversaire (lat. lit. anniversarius).
ANIVERSÁRĂ s. f. v. aniversare.
ANIVERSÁRE, aniversări, s. f. Faptul de a aniversa; zi în care se aniversează un eveniment. [Var.: aniversáră s. f.]
aniversá (a ~) vb., ind. prez. 3 aniverseáză
aniversár adj. m., pl. aniversári; f. aniversáră, pl. aniversáre
aniversáre s. f., g.-d. art. aniversắrii; pl. aniversắri
aniversá vb., ind. prez. 1 sg. aniverséz, 3 sg. și pl. aniverseáză
aniversár adj. m., pl. aniversári; f. sg. aniversáră, pl. aniversáre
aniversáre s. f., g.-d. art. aniversării; pl. aniversări
ANIVERSÁ vb. a celebra, a prăznui, a sărbători, a serba, a ține, (înv. și reg.) a prăznici. (~ un secol de independență.)
ANIVERSÁRE s. 1. celebrare, prăznuire, sărbătorire, serbare, (reg.) prăznuială. (~ unui secol de la...) 2. zi aniversară, ziua nașterii. (~ lui este la 20 mai.)
ANIVERSÁ vb. I. tr. A sărbători împlinirea unui număr de ani de la data când s-a petrecut un eveniment, un fapt etc. [< aniversare].
ANIVERSÁR, -Ă adj. Care amintește de un eveniment petrecut în trecut la aceeași dată. V. comemorativ. [< fr. anniversaire, lat. anniversarius < annus – an, vertere – a întoarce].
ANIVERSÁRĂ s.f. v. aniversare.
ANIVERSÁRE s.f. Zi în care se aniversează un eveniment; sărbătorire a împlinirii unui număr de ani de la un eveniment. [Var. aniversară s.f. / cf. fr. anniversaire].
ANIVERSÁ vb. tr. a sărbători împlinirea unui număr de ani de la data când s-a petrecut un eveniment. (< aniversar)
ANIVERSÁR, -Ă adj. care amintește de un eveniment petrecut la aceeași dată; care revine în fiecare an. (< fr. anniversaire)
ANIVERSÁRE s. f. faptul de a aniversa; zi în care se aniversează ceva. (< aniversa)
A ANIVERSÁ ~éz tranz. (evenimente importante) A sărbători cu ocazia împlinirii unui număr de ani. /Din aniversar
ANIVERSAR ~ă (~i, ~e) Care ține de aniversare; propriu aniversării. /<fr. anniversaire, lat. anniversarius
ANIVERSÁRE ~ări f. 1) v. A ANIVERSA. 2) Zi în care se aniversează un eveniment. ~area zilei de naștere. [G.-D. aniversării] /v. a aniversa
aniversar a. ce revine, ce se ține pe fiecare an la zile fixe: serbare aniversară.
aniversară f. zi aniversară.
*aniversár, -ă adj. (lat. anniversarius, d. annus, an, și vértere, a întoarce). Care aduce aminte un eveniment care a fost în aceĭașĭ zi, dar cu un an saŭ maĭ mulțĭ în ainte. S. f., pl. e. Ceremonie comemorativă: a sărba aniversara (adică ziŭa aniversară) a uneĭ nașterĭ, a uneĭ victoriĭ. – Fals aniversare, pl. ărĭ, ca cum ar fi un infinitiv.
ANIVERSA vb. a celebra, a prăznui, a sărbători, a serba, a ține, (înv. și reg.) a prăznici. (~ un secol de independență.)
ANIVERSARE s. 1. celebrare, prăznuire, sărbătorire, serbare, (reg.) prăznuială. (~ unui secol de la...) 2. zi aniversară, ziua nașterii. (~ lui este la 20 mai.)

aniversară dex

Intrare: aniversa
aniversa verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: aniversar
aniversar adjectiv
Intrare: aniversare
aniversară
aniversare substantiv feminin