Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru anion

ani├│n sm [At: LTR / P: ~ni-on / Pl: ~i / E: fr anion] (Chm) Ion cu sarcin─â negativ─â, care este atras de anod.
ANI├ôN, anioni, s. m. (Chim.) Ion cu sarcin─â electric─â negativ─â, care este atras de anod. [Pr.: -i-on] ÔÇô Din fr. anion.
ANI├ôN, anioni, s. m. (Chim.) Ion cu sarcin─â negativ─â, care este atras de anod. [Pr.: -ni-on] ÔÇô Din fr. anion.
ANI├ôN, anioni, s. m. Ion cu sarcin─â negativ─â, care, ├«n timpul electrolizei, se deplaseaz─â c─âtre anod. ÔÇô Pronun╚Ťat: -ni-on.
ANI├ôN, anioni, s. m. (Chim.) Ion cu sarcin─â negativ─â. [Pr.: -ni-on] ÔÇô Fr. anion (< gr.).
!ani├│n (a-ni-on/an-i-) s. m., pl. ani├│ni
ani├│n s. m. (sil. -on; mf. an-), pl. ani├│ni
ANIÓN s. (FIZ.) 1. ion negativ. 2. anion macromolecular v. macroanion.
ANIÓN s.m. Ion încărcat cu sarcină electrică negativă. [Pron. -ni-on. / < fr. anion].
ANIÓN s. m. ion negativ. (< fr. anion)
ANIÓN ~i m. chim. Ion cu sarcină negativă. [Sil. an-i-on] /<fr. anion

Anion dex online | sinonim

Anion definitie

Intrare: anion
anion substantiv masculin
  • silabisire: -on; mf. an-