anión sm [At: LTR / P: ~ni-on / Pl: ~i / E: fr anion] (Chm) Ion cu sarcină negativă, care este atras de anod.

ANIÓN, anioni, s. m. (Chim.) Ion cu sarcină electrică negativă, care este atras de anod. [Pr.: -i-on] – Din fr. anion.

ANIÓN, anioni, s. m. (Chim.) Ion cu sarcină negativă, care este atras de anod. [Pr.: -ni-on] – Din fr. anion.

ANIÓN, anioni, s. m. Ion cu sarcină negativă, care, în timpul electrolizei, se deplasează către anod. – Pronunțat: -ni-on.

ANIÓN, anioni, s. m. (Chim.) Ion cu sarcină negativă. [Pr.: -ni-on] – Fr. anion (< gr.).

!anión (a-ni-on/an-i-) s. m., pl. anióni

anión s. m. (sil. -on; mf. an-), pl. anióni

ANIÓN s. (FIZ.) 1. ion negativ. 2. anion macromolecular v. macroanion.

ANIÓN s.m. Ion încărcat cu sarcină electrică negativă. [Pron. -ni-on. / < fr. anion].

ANIÓN s. m. ion negativ. (< fr. anion)

ANIÓN ~i m. chim. Ion cu sarcină negativă. [Sil. an-i-on] /<fr. anion