aninătoare definitie

11 definiții pentru aninătoare

aninătoáre sf [At: RUCĂREANU, ap. HEM 1213 / Pl: ~ori / E: anina + -tor] (Pop) 1 Agățătoare. 2 (Rar) Loc îngust între stâncile munților, în care se prinde vânatul cu ușurință.
ANINĂTOÁRE, aninători, s. f. 1. (Pop.) Agățătoare, gaică. 2. (Rar) Loc îngust în munți (stâncoși), unde se prinde vânatul. – Anina + suf. -ătoare.
ANINĂTOÁRE, aninători, s. f. 1. Agățătoare, gaică. 2. (Rar) Loc îngust în munți (stâncoși), unde se prinde vânatul. – Anina + suf. -ătoare.
ANINĂTOÁRE, aninători, s. f. (Rar) Colț de stîncă unde se prinde vînatul de munte. Să-l rugăm a ne fi domnia-lui încă o dată călăuză prin aninătorile... unde se ivește, sfieț sau îngrozitor, vînatul de la munte. ODOBESCU, S. III 90.
ANINĂTOÁRE, aninători, s. f. (Rar) Loc îngust în munți stâncoși, unde se prinde vânatul. – Din anina + suf. -(ă)toare.
aninătoáre (pop.) s. f., g.-d. art. aninătórii; pl. aninătóri
aninătoáre s. f., g.-d. art. aninătórii; pl. aninătóri
ANINĂTOÁRE s. v. agățătoare, atârnătoare, gaică.
aninătoare f. în graiul vânătoresc: colțul unde copoiul închide capra neagră.
aninătoáre f., pl. orĭ (d. a anina). Locu unde copoĭu aduce vînatu la strîmtoare (îi închide calea).
aninătoare s. v. AGĂȚĂTOARE. ATÎRNĂTOARE. GAICĂ.

aninătoare dex

Intrare: aninătoare
aninătoare substantiv feminin