Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru anin─âtoare

anin─âto├íre sf [At: RUC─éREANU, ap. HEM 1213 / Pl: ~ori / E: anina + -tor] (Pop) 1 Ag─â╚Ť─âtoare. 2 (Rar) Loc ├«ngust ├«ntre st├óncile mun╚Ťilor, ├«n care se prinde v├ónatul cu u╚Öurin╚Ť─â.
ANIN─éTO├üRE, anin─âtori, s. f. 1. (Pop.) Ag─â╚Ť─âtoare, gaic─â. 2. (Rar) Loc ├«ngust ├«n mun╚Ťi (st├ónco╚Öi), unde se prinde v├ónatul. ÔÇô Anina + suf. -─âtoare.
ANIN─éTO├üRE, anin─âtori, s. f. 1. Ag─â╚Ť─âtoare, gaic─â. 2. (Rar) Loc ├«ngust ├«n mun╚Ťi (st├ónco╚Öi), unde se prinde v├ónatul. ÔÇô Anina + suf. -─âtoare.
ANIN─éTO├üRE, anin─âtori, s. f. (Rar) Col╚Ť de st├«nc─â unde se prinde v├«natul de munte. S─â-l rug─âm a ne fi domnia-lui ├«nc─â o dat─â c─âl─âuz─â prin anin─âtorile... unde se ive╚Öte, sfie╚Ť sau ├«ngrozitor, v├«natul de la munte. ODOBESCU, S. III 90.
ANIN─éTO├üRE, anin─âtori, s. f. (Rar) Loc ├«ngust ├«n mun╚Ťi st├ónco╚Öi, unde se prinde v├ónatul. ÔÇô Din anina + suf. -(─â)toare.
aninătoáre (pop.) s. f., g.-d. art. aninătórii; pl. aninătóri
aninătoáre s. f., g.-d. art. aninătórii; pl. aninătóri
ANIN─éTO├üRE s. v. ag─â╚Ť─âtoare, at├órn─âtoare, gaic─â.
anin─âtoare f. ├«n graiul v├ón─âtoresc: col╚Ťul unde copoiul ├«nchide capra neagr─â.
anin─âto├íre f., pl. or─ş (d. a anina). Locu unde copo─şu aduce v├«natu la str├«mtoare (├«i ├«nchide calea).
aninătoare s. v. AGĂȚĂTOARE. ATÎRNĂTOARE. GAICĂ.

Anin─âtoare dex online | sinonim

Anin─âtoare definitie

Intrare: anin─âtoare
anin─âtoare substantiv feminin