Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru animism

anim├şsm sm [At: DA / E: fr animisme] Form─â primitiv─â de religie const├ónd ├«n credin╚Ťa ├«n spirite ╚Öi ├«n existen╚Ťa unor duhuri ale obiectelor, ale plantelor, ale viet─â╚Ťilor etc.
ANIM├ŹSM s. n. Credin╚Ť─â potrivit c─âreia orice ├«n univers, ╚Öi universul ├«nsu╚Öi, are un suflet sau este o fiin╚Ť─â vie. ÔÇô Din fr. animisme.
ANIM├ŹSM s. n. Form─â primitiv─â a religiei, c├ónd oamenii credeau ├«n spirite ╚Öi ├«n existen╚Ťa unor duhuri ale obiectelor (plante, ape etc.); spiritualizare, personificare a for╚Ťelor ╚Öi a fenomenelor naturii. ÔÇô Din fr. animisme.
ANIM├ŹSM s. n. Stadiu al g├«ndirii primitive, c├«nd oamenii credeau c─â obiectele ╚Öi fenomenele naturii ar fi ├«nsufle╚Ťite ╚Öi dirijate de un spirit invizibil (este unul din izvoarele religiei ╚Öi ale idealismului filozofic); spiritualizare, personificare a for╚Ťelor ╚Öi fenomenelor naturii.
ANIM├ŹSM s. n. Stadiu al g├óndirii primitive, c├ónd oamenii credeau c─â obiectele ╚Öi fenomenele naturii ar fi ├«nsufle╚Ťite; spiritualizare, personificare a for╚Ťelor ╚Öi fenomenelor naturii. ÔÇô Fr. animisme.
anim├şsm s. n.
anim├şsm s. n.
ANIM├ŹSM s.n. Credin╚Ť─â primitiv─â potrivit c─âreia obiectelor ╚Öi fenomenelor naturii li se atribuie suflet; personificare a for╚Ťelor ╚Öi a fenomenelor naturii. [< fr. animisme, cf. lat. anima ÔÇô suflet].
ANIM├ŹSM s. n. credin╚Ť─â primitiv─â potrivit c─âreia obiectele ╚Öi fenomenele naturii ar fi ├«nsufle╚Ťite; spiritualizare, personificare a for╚Ťelor ╚Öi fenomenelor naturii. (< fr. animisme)
ANIM├ŹSM n. 1) Credin╚Ť─â primitiv─â potrivit c─âreia obiectele ╚Öi fenomenele naturii au suflet. 2) Personificare a for╚Ťelor ╚Öi fenomenelor naturii. /<fr. animisme
animism n. 1. doctrin─â dup─â care sufletul ar fi cauza prim─â a faptelor vitale ╚Öi intelectuale; 2. teorie filozofic─â care identific─â sufletul cu via╚Ťa animal─â; 3. pornirea copilului ╚Öi a omului primitiv de a da via╚Ť─â lucrurilor ne├«nsufle╚Ťite ╚Öi inerte. Animismul e factorul creator al mitologiilor ╚Öi al supersti╚Ťiunilor; natura moart─â ├«nviaz─â ╚Öi respir─â: mun╚Ťi, izvoare ╚Öi p─âduri sunt locuite de spirite, de zei ╚Öi zine.
*anim├şzm n., pl. e (d. lat. ├ínimus, suflet). Teorie filosofic─â dup─â care sufletu e cauza primordial─â a faptelor vitale ╚Öi intelectuale. Teorie care atribu─şe suflet ╚Öi lucrurilor.
anim├şsm s. n. Doctrin─â religioas─â care sus╚Ťine prezen╚Ťa ╚Öi lucrarea spiritului ├«n obiectele, vie╚Ťuitoarele ╚Öi fenomenele naturii, personific├óndu-le, doctrin─â socotit─â de unii etnografi ╚Öi istorici ai religiilor ca o prim─â form─â a religiei. Termenul a fost impus de de E.B. Taylor, etnograf englez, ├«n 1871. ÔÇô Din fr. animisme.

Animism dex online | sinonim

Animism definitie

Intrare: animism
animism substantiv neutru