26 definiții pentru animare
animá [At: ȘINCAI, HR. I, 306/23 / Pzi: ~méz / E: fr animer, lat animare] 1-2 vtr A (se) face mai activ. 3-4 vtr A (se) face mai expresiv. 5-6 vt (Șfg) A da viață. Si: a însufleți. animáre sf [At: MDA ms / Pl: ~mări / E: anima] 1 Activare. 2 Însuflețire. ANIMÁ, aním,
vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) face mai activ sau mai expresiv, a da sau a căpăta mai multă viață; a (se) însufleți. [
Prez. ind. și: animez] – Din
fr. animer, lat. animare. ANIMÁRE s. f. Acțiunea de a (se) anima și rezultatul ei. –
V. anima. ANIMÁ, aním,
vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) face mai activ sau mai expresiv, a da sau a căpăta (mai multă viață); a (se) însufleți. [
Prez. ind. și: animez] – Din
fr. animer, lat. animare. ANIMÁRE s. f. Acțiunea de a (se) anima și rezultatul ei. –
V. anima. ANIMÁ, aním și animez,
vb. I.
Tranz. A face să fie mai activ sau mai expresiv, a stimula, a înviora, a însufleți. Animați de-o nouă viață, Gîndăceii din pămînt La lumină ies în față. ALECSANDRI, O. 227. ♦
Refl. Peisajul fantastic al Roșiei-Montana începe să se anime. BOGZA, Ț. 49.
ANIMÁ, aním,
vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) face mai activ sau mai expresiv; a (se) însufleți. [
Prez. ind. și: animez] –
Fr. animer (
lat. lit. animare).
ANIMÁRE s. f. Acțiunea de a (se) anima și rezultatul ei.
animá (a ~) vb.,
ind. prez. 3 anímă
animáre s. f.,
g.-d. art. animắrii
animá vb., ind. prez. 1 sg. aním, 3 sg. și pl. anímă animáre s. f., g.-d. art. animării animologíe s. f., g.-d. art. animologíei ANIMÁRE s. v. însuflețire. ANIMÁ vb. I. tr., refl. A da viață, a (se) însufleți, a stimula. [< fr. animer, lat. animare < anima – suflet].
ANIMÁRE s.f. Acțiunea de a (se) anima și rezultatul ei. ♦ (Cinem.) Desenarea stărilor succesive din mișcarea personajelor unui film de desene animate. [<
anima].
ANIMÁ vb. tr.,
refl. a da viață, a (se) însufleți, a (se) înviora. (< fr. animer, lat. animare)
ANIMOLOGÍE s. f. știința sistemului conceptual sau a activităților spirituale referitoare la instituțiile sociale, artă, religie etc. (
cf. lat. animus, spirit, inteligență)
animá (animéz, animát), vb. – A însufleți, a încuraja.
Fr. animer. –
Der. (din
fr.) animați(u)ne,
s. f.; animator,
adj.; animozitate,
s. f.; desanima,
vb. (a descuraja); inanimat (
var. neanimat),
adj.; reanima,
vb. A ANIMÁ aním tranz. A face să se anime; a însufleți; a electriza; a entuziasma; a înflăcăra. /<fr. animer, lat. animare A SE ANIMÁ mă aním intranz. A căpăta tot mai mult suflet; a se umple de elan; a se însufleți; a se electriza; a se entuziasma; a se înflăcăra. /<fr. animer, lat. animare animà v.
1. a însufleți, a da viață;
2. fig. a îmbărbăta: speranța, animă înc’odată tremurândul picior EM.;
3. a învia: chiar țărna din morminte s’animă și tresare AL.
*animéz v. tr. (lat. ánima, -áre; fr. animer). Daŭ viață. Fig. Încurajez, însuflețesc: a anima soldațiĭ la luptă. Daŭ vigoare: a anima stilu, ședința.
ANIMA vb. a (se) însufleți, a (se) înviora. (Atmosfera s-a mai ~.) Animare dex online | sinonim
Animare definitie
Intrare: anima (1 anim)
anima 1 anim verb grupa I conjugarea I
Intrare: anima (1 animez)
anima 1 animez verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: animare
animare substantiv feminin