Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

28 defini╚Ťii pentru animalicul

animálcul sm [At: DA / V: -licul / Pl: ~i / E: fr animalcule] (Blg; înv) Spermatozoid.
anim├ílic, ~─â a [At: MAIORESCU, CR. I, 52 / Pl: ~ici, -ice / E: animal + -ic] 1-2 Care apar╚Ťine animalelor (1-2). 3-4 Specific animalelor (1-2). 5-6 Referitor la animale (1-2). 7 Exclusiv fiziologic. 8 (Pex; d. comportamentul oamenilor) Bestial.
animal├şcul sm vz animalcul
ANIM├üLCUL, animalculi, s. m. (Biol., ├«nv.) Spermatozoid. [Var.: animal├şcul s. m.] ÔÇô Din fr. animalcule.
ANIM├üLIC, -─é, animalici, -ce, adj. De animal, specific animalelor. ÔÖŽ Exclusiv fiziologic; p. ext. (despre atitudinea, comportarea oamenilor) ca de animal, brutal, bestial, josnic. ÔÇô Animal + suf. -├şc. Cf. germ. animalisch.
ANIMAL├ŹCUL s. m. v. animalcul.
ANIM├üLCUL, animalculi, s. m. (Biol.; ├«nv.) Spermatozoid. [Var.: animal├şcul s. m.] ÔÇô Din fr. animalcule.
ANIM├üLIC, -─é, animalici, -ce, adj. De animal, specific animalelor. ÔÖŽ Exclusiv fiziologic; p. ext. (despre atitudinea, comportarea oamenilor) ca de animal, brutal, bestial, josnic. ÔÇô Animal + suf. -ic. Cf. germ. animalisch.
ANIMAL├ŹCUL s. m. v. animalcul.
ANIM├üLIC, -─é, animalici, -e, adj. De animal; provocat ╚Öi condi╚Ťionat de instinct, exclusiv fiziologic; fig. ├«n stare de ├«napoiere, mizerabil. ÔÖŽ Brutal, josnic. Porniri animalice.
ANIM├üLIC, -─é, animalici, -e, adj. De animal, exclusiv fiziologic; fig. ├«n stare de ├«napoiere, mizerabil; brutal, josnic. ÔÇô Din animal2 + suf. -ic.
animálcul (înv.) s. m., pl. animálculi
animálic adj. m., pl. animálici; f. animálică, pl. animálice
animálcul s. m., pl. animálculi
animálic adj. m., pl. animálici; f. sg. animálică, pl. animálice
ANIMÁLIC adj. v. bestial.
ANIMAL├ŹCUL s. v. spermatozoid.
ANIMÁLCUL s.m. Vietate extrem de mică, observabilă numai la microscop. [Var. animalicul s.m. / < fr. animalcule].
ANIMÁLIC, -Ă adj. Care este în legătură cu animalele, propriu animalelor; josnic, brutal, degradant, inuman. [Cf. germ. animalisch].
ANIMAL├ŹCUL s.m. v. animalcul.
ANIMÁLCUL s. m. vietate extrem de mică, observabilă numai la microscop. (< fr. animalcule)
ANIMÁLIC, -Ă adj. 1. specific animalelor. 2. (fig.) josnic, brutal, inuman. (< germ. animalisch)
ANIM├üLIC ~c─â (~ci, ~ce) 1) Care ╚Ťine de animale; propriu animalelor. Instincte ~ce. 2) Care este de natur─â pur fiziologic─â. 3) fig. Care v─âde╚Öte violen╚Ť─â ├«n comportare ╚Öi lips─â de inteligen╚Ť─â; brutal. Porniri ~ce. /<germ. animalisch
animalcul n. animal foarte mic ce nu se poate vedea decât cu ajutorul microscopului.
*anim├ílcul n., pl. e (lat. anim├ílculum). Animal mic care se vede numa─ş cu microscopu.
*anim├ílic, -─â adj. (d. animal; germ. animalisch). De animal. Dobitocesc, abrutizat: via╚Ť─â animalic─â. Adv. Dobitoce╚Öte.
ANIMALIC adj. bestial, feroce, fioros, s─âlbatic. (O comportare ~.)
animalicul s. v. SPERMATOZOID.

Animalicul dex online | sinonim

Animalicul definitie

Intrare: animalic
animalic adjectiv
Intrare: animalcul
animalicul substantiv masculin
animalcul substantiv masculin