Dicționare ale limbii române

13 definiții pentru animalic

animálic, ~ă a [At: MAIORESCU, CR. I, 52 / Pl: ~ici, -ice / E: animal + -ic] 1-2 Care aparține animalelor (1-2). 3-4 Specific animalelor (1-2). 5-6 Referitor la animale (1-2). 7 Exclusiv fiziologic. 8 (Pex; d. comportamentul oamenilor) Bestial.
ANIMÁLIC, -Ă, animalici, -ce, adj. De animal, specific animalelor. ♦ Exclusiv fiziologic; p. ext. (despre atitudinea, comportarea oamenilor) ca de animal, brutal, bestial, josnic. – Animal + suf. -íc. Cf. germ. animalisch.
ANIMÁLIC, -Ă, animalici, -ce, adj. De animal, specific animalelor. ♦ Exclusiv fiziologic; p. ext. (despre atitudinea, comportarea oamenilor) ca de animal, brutal, bestial, josnic. – Animal + suf. -ic. Cf. germ. animalisch.
ANIMÁLIC, -Ă, animalici, -e, adj. De animal; provocat și condiționat de instinct, exclusiv fiziologic; fig. în stare de înapoiere, mizerabil. ♦ Brutal, josnic. Porniri animalice.
ANIMÁLIC, -Ă, animalici, -e, adj. De animal, exclusiv fiziologic; fig. în stare de înapoiere, mizerabil; brutal, josnic. – Din animal2 + suf. -ic.
animálic adj. m., pl. animálici; f. animálică, pl. animálice
animálic adj. m., pl. animálici; f. sg. animálică, pl. animálice
ANIMÁLIC adj. v. bestial.
ANIMÁLIC, -Ă adj. Care este în legătură cu animalele, propriu animalelor; josnic, brutal, degradant, inuman. [Cf. germ. animalisch].
ANIMÁLIC, -Ă adj. 1. specific animalelor. 2. (fig.) josnic, brutal, inuman. (< germ. animalisch)
ANIMÁLIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de animale; propriu animalelor. Instincte ~ce. 2) Care este de natură pur fiziologică. 3) fig. Care vădește violență în comportare și lipsă de inteligență; brutal. Porniri ~ce. /<germ. animalisch
*animálic, -ă adj. (d. animal; germ. animalisch). De animal. Dobitocesc, abrutizat: viață animalică. Adv. Dobitocește.
ANIMALIC adj. bestial, feroce, fioros, sălbatic. (O comportare ~.)

Animalic dex online | sinonim

Animalic definitie

Intrare: animalic
animalic adjectiv