13 definiții pentru animalic
animálic, ~ă a [At: MAIORESCU, CR. I, 52 / Pl: ~ici, -ice / E: animal + -ic] 1-2 Care aparține animalelor (1-2). 3-4 Specific animalelor (1-2). 5-6 Referitor la animale (1-2). 7 Exclusiv fiziologic. 8 (Pex; d. comportamentul oamenilor) Bestial. ANIMÁLIC, -Ă, animalici, -ce,
adj. De animal, specific animalelor. ♦ Exclusiv fiziologic;
p. ext. (despre atitudinea, comportarea oamenilor) ca de animal, brutal, bestial, josnic. –
Animal +
suf. -íc.
Cf. germ. animalisch. ANIMÁLIC, -Ă, animalici, -ce,
adj. De animal, specific animalelor. ♦ Exclusiv fiziologic;
p. ext. (despre atitudinea, comportarea oamenilor) ca de animal, brutal, bestial, josnic. –
Animal +
suf. -ic.
Cf. germ. animalisch. ANIMÁLIC, -Ă, animalici, -e,
adj. De animal; provocat și condiționat de instinct, exclusiv fiziologic;
fig. în stare de înapoiere, mizerabil. ♦ Brutal, josnic. Porniri animalice.
ANIMÁLIC, -Ă, animalici, -e,
adj. De animal, exclusiv fiziologic;
fig. în stare de înapoiere, mizerabil; brutal, josnic. – Din
animal2 +
suf. -ic.
animálic adj. m.,
pl. animálici;
f. animálică,
pl. animálice
animálic adj. m., pl. animálici; f. sg. animálică, pl. animálice ANIMÁLIC adj. v. bestial. ANIMÁLIC, -Ă adj. Care este în legătură cu animalele, propriu animalelor; josnic, brutal, degradant, inuman. [Cf. germ. animalisch].
ANIMÁLIC, -Ă adj. 1. specific animalelor. 2. (
fig.) josnic, brutal, inuman. (< germ. animalisch)
ANIMÁLIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de animale; propriu animalelor. Instincte ~ce. 2) Care este de natură pur fiziologică. 3) fig. Care vădește violență în comportare și lipsă de inteligență; brutal. Porniri ~ce. /<germ. animalisch *animálic, -ă adj. (d. animal; germ. animalisch). De animal. Dobitocesc, abrutizat: viață animalică. Adv. Dobitocește.
ANIMALIC adj. bestial, feroce, fioros, sălbatic. (O comportare ~.) Animalic dex online | sinonim
Animalic definitie