Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

23 defini╚Ťii pentru animal

anim├íl, ~─â [At: POLIZU / Pl: ~e sn, a, -i a / E: fr animal, lat animalis] 1 sn Fiin╚Ť─â mono- sau pluricelular─â, ├«nzestrat─â cu facultatea de a sim╚Ťi ╚Öi a se mi╚Öca. 2 sn (Pre) Mamifer. 3 sn Persoan─â brutal─â ╚Öi needucat─â. 4-5 a Care apar╚Ťine animalelor (1-2). 6-7 a Privitor la animale (1-2). 8 a De natur─â organic─â.
ANIM├üL, -─é, animali, -e, s. n., adj. 1. S. n. Fiin╚Ť─â organizat─â, uni- sau pluricelular─â, ├«nzestrat─â cu facultatea de a sim╚Ťi ╚Öi de a se mi╚Öca; p. restr. vietate, jivin─â, dobitoc. 2. S. n. Om brutal, grosolan, josnic, care se poart─â ca un animal (1). 3. Adj. De animal (1), propriu animalelor. C─âldur─â animal─â. ÔÖŽ De natur─â organic─â. C─ârbune animal. ÔÇô Din fr. animal, lat. animalis.
ANIM├üL, -─é, animali, -e, s. n., adj. 1. S. n. Fiin╚Ť─â organizat─â, uni- sau pluricelular─â, ├«nzestrat─â cu facultatea de a sim╚Ťi ╚Öi de a se mi╚Öca; p. restr. vietate, jivin─â, dobitoc. 2. S. n. Om brutal, grosolan, josnic, care se poart─â ca un animal (1). 3. Adj. De animal (1), propriu animalelor. C─âldur─â animal─â. ÔÖŽ De natur─â organic─â. C─ârbune animal. ÔÇô Din fr. animal, lat. animalis.
ANIM├üL1, animale, s. n. 1. (Spre deosebire de plant─â) Fiin╚Ť─â organizat─â, ├«nzestrat─â cu facultatea de a sim╚Ťi ╚Öi de a se mi╚Öca; f─âptur─â, vietate, vie╚Ťuitoare. Animal vertebrat. ÔŚŐ [Omul] are numeroase asem─ân─âri cu celelalte animale, dar se deosebe╚Öte de ele prin ├«nsu╚Öiri esen╚Ťiale. ZOOLOGIA 227. 2. (Cu sens restrictiv) Animal (1) de munc─â. Nu trebuie s─â existe nici o gospod─ârie agricol─â colectiv─â f─âr─â ferme de animale, dar ├«n acela╚Öi timp nu se poate concepe cre╚Öterea animalelor f─âr─â a asigura nutre╚Ťul necesar. SC├ÄNTEIA, 1953, nr. 2678. Cupelele gonesc f─âr─â ca animalele s─â se ├«ncordeze ├«n ham. ╚śi s├«nt animale trupe╚Öe, bine hr─ânite. PAS, L. I 83.
ANIM├üL2, -─é adj. 1. De animal, propriu animalelor, al animalelor. Doar pu╚Ťine specii din lumea animal─â au reu╚Öit s─â se adapteze acestor condi╚Ťii [din tundr─â]. GEOGRAFIA Fiz. 36. C─âldur─â animal─â = energie caloric─â eliberat─â de organismul animalelor. Regnul animal v. regn. 2. De natur─â organic─â, extras din substan╚Ťe organice. C─ârbune animal.
ANIM├üL1, animale, s. n. 1. Fiin╚Ť─â ├«nzestrat─â cu facultatea de a sim╚Ťi ╚Öi de a se mi╚Öca; f─âptur─â, vietate. 2. Fiar─â, dobitoc; vit─â. ÔÇô Fr. animal (lat. lit. animal).
ANIM├üL2, -─é, animali, -e, adj. De animal, propriu animalelor. C─âldur─â animal─â. ÔÖŽ De natur─â organic─â. C─ârbune animal. ÔÇô Fr. animal (lat. lit. animalis).
animál1 adj. m., pl. animáli; f. animálă, pl. animále
animál2 s. n., pl. animále
animál adj. m., pl. animáli; f. sg. animálă, pl. animále
animál s. n., pl. animále
ANIM├üL s. creatur─â, dobitoc, f─âptur─â, fiin╚Ť─â, lighioan─â, necuv├ónt─âtor, vietate, vie╚Ťuitoare, (├«nv.) dihanie, s─âzdanie, (fig.) suflare, (├«nv. fig.) zidire, ziditur─â. (~ele p─âdurii.)
ANIM├üL s.n. 1. Fiin╚Ť─â care are organe de sim╚Ť, de mi╚Öcare, sistem nervos etc. 2. (Fig.) Om josnic, st─âp├ónit de instincte proprii animalelor. // adj. De animal, referitor la animale, propriu animalelor. [Cf. fr. animal, it. animale, germ. Animal < lat. animal].
ANIM├üL I. s. n. 1. fiin╚Ť─â care are organe de sim╚Ť, de mi╚Öcare, sistem nervos etc. 2. (fig.) om josnic, st─âp├ónit de instincte. II. adj. de animal, propriu animalelor. (< fr., lat. animal)
anim├íl (anim├íle), s. n. ÔÇô Fiin╚Ť─â, vietate, jivin─â, dobitoc. Fr. animal; cf. n─âmaie. ÔÇô Der. (din fr.) animalic, adj.; animalcul, s. n.; animalitate, s. f. (lips─â de sim╚Ťire; via╚Ť─â animal─â).
ANIM├üL1 ~─â (~i, ~e) Care ╚Ťine de animale; propriu animalelor. Regn ~. /<lat. animal, animalis, fr. animal
ANIM├üL2 ~e n. 1) Fiin╚Ť─â ├«nzestrat─â cu facultatea de a sim╚Ťi ╚Öi de a se mi╚Öca; vietate; vie╚Ťuitoare. ~ de prad─â. 2) fig. Om grosolan, st─âp├ónit de instincte animalice. /< lat. animal, animalis, fr. animal
animal n. 1. fiin╚Ť─â vie ├«nzestrat─â cu sim╚Ťire ╚Öi mi╚Öcare; 2. fig. om brutal. ÔĽĹ a. 1. care e propriu animalului: viea╚Ť─â animal─â; regnul animal, totalitatea animalelor; 2. fig. sensual, material.
*1) anim├íl n., pl. e (lat. ├ínimal, -├ílis, d. ├ínima, suflet. V. inim─â, unanim). Fiin╚Ť─â organizat─â care simte ╚Öi se mi╚Öc─â (vietate, dobitoc, g├«nganie): calu e un animal erbivor. Fig. Om prost, grosolan (dobitoc). V. dihanie.
*2) anim├íl, -─â adj. (lat. animalis). De animal: via╚Ťa animal─â. Regim animal. Totalitatea animalelor. Fig. Defav. Material, sensual: instincte animale.
ANIMAL s. creatur─â, dobitoc, f─âptur─â, fiin╚Ť─â, lighioan─â, necuv├«nt─âtor, vietate, vie╚Ťuitoare, (├«nv.) dihanie, s─âzdanie, (fig.) suflare, (├«nv. fig.) zidire, ziditur─â. (~ele p─âdurii.)
anim├íl, animale s. n. Fiin╚Ť─â organizat─â uni- sau pluricelular─â, ├«nzestrat─â cu facultatea de a sim╚Ťi ╚Öi a se mi╚Öca; p. restr. vietate, jivin─â. ÔÖŽ Animale simbolice = (├«n iconografie) reprezentarea simbolic─â a virtu╚Ťii, viciului, tr─âs─âturilor de caracter etc. prin diferite animale, uneori fabuloase, folosit─â cu deosebire de arti╚Ötii epocii romane (catedrala din Alba-Iulia). Printre aceste mai cunoscute sunt cele care au devenit atribute ale evangheli╚Ötilor, conform viziunii sf. Ioan din insula Patmos: leul pentru Marcu, taurul pentru Luca, vulturul pentru Ioan (atributul lui Matei fiind, prin excep╚Ťie, ├«ngerul). ÔÇô Din fr. animal, lat. animalis.
animal, animale s. n. femeie frumoas─â

Animal dex online | sinonim

Animal definitie

Intrare: animal
animal adjectiv substantiv neutru