anima definitie

22 definiții pentru anima

animá [At: ȘINCAI, HR. I, 306/23 / Pzi: ~méz / E: fr animer, lat animare] 1-2 vtr A (se) face mai activ. 3-4 vtr A (se) face mai expresiv. 5-6 vt (Șfg) A da viață. Si: a însufleți.
ANIMÁ, aním, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face mai activ sau mai expresiv, a da sau a căpăta mai multă viață; a (se) însufleți. [Prez. ind. și: animez] – Din fr. animer, lat. animare.
ANIMÁ, aním, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face mai activ sau mai expresiv, a da sau a căpăta (mai multă viață); a (se) însufleți. [Prez. ind. și: animez] – Din fr. animer, lat. animare.
ANIMÁ, aním și animez, vb. I. Tranz. A face să fie mai activ sau mai expresiv, a stimula, a înviora, a însufleți. Animați de-o nouă viață, Gîndăceii din pămînt La lumină ies în față. ALECSANDRI, O. 227. ♦ Refl. Peisajul fantastic al Roșiei-Montana începe să se anime. BOGZA, Ț. 49.
ANIMÁ, aním, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face mai activ sau mai expresiv; a (se) însufleți. [Prez. ind. și: animez] – Fr. animer (lat. lit. animare).
animá (a ~) vb., ind. prez. 3 anímă
animá vb., ind. prez. 1 sg. aním, 3 sg. și pl. anímă
animologíe s. f., g.-d. art. animologíei
ANIMÁ vb. v. însufleți.
ANIMÁ vb. I. tr., refl. A da viață, a (se) însufleți, a stimula. [< fr. animer, lat. animare < anima – suflet].
CON ÁNIMA loc. adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Cu însuflețire. [< it. con anima].
ANIMÁ vb. tr., refl. a da viață, a (se) însufleți, a (se) înviora. (< fr. animer, lat. animare)
ANIMOLOGÍE s. f. știința sistemului conceptual sau a activităților spirituale referitoare la instituțiile sociale, artă, religie etc. (cf. lat. animus, spirit, inteligență)
CON ÁNIMA loc. adv. (muz.) cu însuflețire; animat. (<it. con anima)
animá (animéz, animát), vb. – A însufleți, a încuraja. Fr. animer. – Der. (din fr.) animați(u)ne, s. f.; animator, adj.; animozitate, s. f.; desanima, vb. (a descuraja); inanimat (var. neanimat), adj.; reanima, vb.
A ANIMÁ aním tranz. A face să se anime; a însufleți; a electriza; a entuziasma; a înflăcăra. /<fr. animer, lat. animare
A SE ANIMÁ mă aním intranz. A căpăta tot mai mult suflet; a se umple de elan; a se însufleți; a se electriza; a se entuziasma; a se înflăcăra. /<fr. animer, lat. animare
animà v. 1. a însufleți, a da viață; 2. fig. a îmbărbăta: speranța, animă înc’odată tremurândul picior EM.; 3. a învia: chiar țărna din morminte s’animă și tresare AL.
*animéz v. tr. (lat. ánima, -áre; fr. animer). Daŭ viață. Fig. Încurajez, însuflețesc: a anima soldațiĭ la luptă. Daŭ vigoare: a anima stilu, ședința.
ánimă s. f., pl. ánime
ANIMA vb. a (se) însufleți, a (se) înviora. (Atmosfera s-a mai ~.)
anima (și con ~) (cuv. și loc. it. „suflet, cu suflet, însuflețit”), indicație de expresie și de tempo (2) conform căreia se cere o interpretare însuflețită, plină de viață; sin.: animato.

anima dex

Intrare: anima (1 anim)
anima 1 anim verb grupa I conjugarea I
Intrare: anima (1 animez)
anima 1 animez verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: anima (inv.)
anima inv.
Intrare: animă
animă substantiv feminin