anihila vt [At: MAIORESCU, D. II, 210 / Pl: ~léz / E: fr annihiler, lat annihilare] 1 A anula efectul unui lucru Si: a înlătura, a neutraliza. 2 A anula acțiunea cuiva. 3 (Fig) A reduce la tăcere pe cineva.

ANIHILÁ, anihilez, vb. I. Tranz. A înlătura, a anula efectul unui lucru, acțiunea cuiva sau a ceva. – Din fr. annihiler, lat. annihilare.

ANIHILÁ, anihilez, vb. I. Tranz. A înlătura efectul unui lucru, acțiunea cuiva sau a ceva. – Din fr. annihiler, lat. annihilare.

ANIHILÁ, anihilez, vb. I. Tranz. A reduce la nimic, a nimici. Miliarde de stropi pătrunși între celulele humei îi anihilează orice rezistență, îngăduind oamenilor să o modeleze ca pe o ceară. BOGZA, C. O. 222.

ANIHILÁ, anihilez, vb. I. Tranz. A reduce la nimic; a nimici. – Fr. annihiler (lat. lit. annihilare).

anihilá (a ~) vb., ind. prez. 3 anihileáză

anihilá vb., ind. prez. 1 sg. anihiléz, 3 sg. și pl. anihileáză

ANIHILÁ vb. 1. a anula, a contracara, a împiedica, a neutraliza, a zădărnici. (A ~ efectele nefaste ale...) 2. a anula, a neutraliza, a paraliza. (O sfială îi ~ orice mișcare.)

ANIHILÁ vb. I. tr. A nimici, a anula. [< fr. annihiler, cf. lat. nihil – nimic].

ANIHILÁ vb. tr. a zădărnici, a nimici, a anula un efect, o acțiune; a neutraliza. (< fr. annihiler, lat. annihilare)

A ANIHILÁ ~éz tranz. (activități, acțiuni, efecte etc.) A reduce la nimic. /<fr. annihiler, lat. annihilare

anihilà v. a nimici, a desființa.

*anihiléz v. tr. (mlat. annihilo, -áre, d. nihil, nimic). Nimicesc.

ANIHILA vb. a anula, a contracara, a împiedica, a neutraliza, a zădărnici. (A ~ efectele nefaste ale...)