Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru anhidrid─â

anhidr├şd─â sf [At: PONI, CH. 32/19 / Pl: ~de / E: fr anhydride] (Chm) 1 Substan╚Ť─â anorganic─â ce reac╚Ťioneaz─â cu apa, duc├ónd la formarea unui acid. 2 Substan╚Ť─â organic─â rezultat─â, de obicei, din eliberarea unei molecule de ap─â din dou─â grup─âri carboxil. 3 (├Äs) ~ carbonic─â Bioxid de carbon. 4 (├Äs) ~ acetic─â Lichid incolor cu miros ├«n╚Ťep─âtor, ├«ntrebuin╚Ťat la fabricarea coloran╚Ťilor, a medicamentelor, a acetatului de celuloz─â etc. 5 (├Äs) ~ sulfuroas─â Bioxid de sulf. 6 Corp rezultat din eliminarea apei din grup─ârile oxidrile ale unui acid. 7 Combina╚Ťie oxigenat─â care, unindu-se cu apa, poate produce un acid.
ANHIDR├ŹD─é, anhidride, s. f. 1. Substan╚Ť─â anorganic─â care, reac╚Ťion├ónd cu apa, formeaz─â un acid. 2. Substan╚Ť─â organic─â rezultat─â de obicei din eliminarea unei molecule de ap─â din dou─â grup─âri carboxil. ÔŚŐ Anhidrid─â carbonic─â = bioxid de carbon. Anhidrid─â acetic─â = lichid incolor cu miros ├«n╚Ťep─âtor, ├«ntrebuin╚Ťat la fabricarea coloran╚Ťilor, a medicamentelor, a acetatului de celuloz─â etc. Anhidrid─â sulfuroas─â = bioxid de sulf. ÔÇô Din fr. anhydride.
ANHIDR├ŹD─é, anhidride, s. f. 1. Substan╚Ť─â anorganic─â care, reac╚Ťion├ónd cu apa, formeaz─â un acid. 2. Substan╚Ť─â organic─â rezultat─â de obicei prin eliminarea unei molecule de ap─â dintre doua grup─âri carboxil. ÔÖŽ Anhidrid─â carbonic─â = bioxid de carbon. Anhidrid─â acetic─â = lichid incolor cu miros in╚Ťep─âtor, ├«ntrebuin╚Ťat la fabricarea coloran╚Ťilor, medicamentelor, acetatului de celuloz─â, etc. ÔÇô Din fr. anhydride
ANHIDR├ŹD─é, anhidride, s. f. Combina╚Ťie a c─ârei formare se datore╚Öte, ├«n principiu, deshidrat─ârii unui acid ╚Öi care, unindu-se cu apa, poate forma un acid. Anhidrid─â carbonic─â.
ANHIDR├ŹD─é, anhidride, s. f. Combina╚Ťie rezultat─â de obicei din deshidratarea unui acid ╚Öi care, unindu-se cu apa, poate forma un acid. ÔÇô Fr. anhydride (< gr.).
anhidr├şd─â (-hi-dri-) s. f., g.-d. art. anhidr├şdei; pl. anhidr├şde
anhidr├şd─â s. f. (sil. -dri-), g.-d. art. anhidr├şdei; pl. anhidr├şde
ANHIDR├ŹD─é s. (CHIM.) anhidrid─â arsenioas─â v. arsenic; anhidrid─â azotic─â v. pentoxid de azot; anhidrid─â carbonic─â v. bioxid de carbon; anhidrid─â fosforic─â v. pentoxid de fosfor; anhidrid─â sulfuric─â v. trioxid de sulf; anhidrid─â sulfuroas─â = bioxid de sulf.
ANHIDR├ŹD─é s.f. Combina╚Ťie chimic─â format─â ├«n general prin deshidratarea unui acid. ÔŚŐ Anhidrid─â carbonic─â = bioxid de carbon; anhidrid─â acetic─â = lichid incolor cu miros ├«n╚Ťep─âtor, folosit la fabricarea coloran╚Ťilor, a medicamentelor etc. [< fr. anhydride].
ANHIDR├ŹD─é s. f. 1. substan╚Ť─â anorganic─â (oxid) care, ├«n combina╚Ťie cu apa, d─â un acid. 2. substan╚Ť─â organic─â rezult├ónd prin eliminarea unei molecule de ap─â din dou─â grup─âri carboxil. ÔÖŽ ~ carbonic─â = bioxid de carbon; ~ acetic─â = lichid incolor cu miros ├«n╚Ťep─âtor, folosit la fabricarea coloran╚Ťilor, a medicamentelor etc. (< fr. anhydride)
ANHIDR├ŹD─é ~e f. 1) Substan╚Ť─â care, combinat─â cu apa, formeaz─â un acid. 2) Combina╚Ťie chimic─â ap─ârut─â la deshidratarea unui acid. /<fr. anhydride
*anidr├şd─â f., pl. e (fr. anhydride, d. vgr. an-, f─âr─â, ╚Öi ├Żdor, ap─â). Chim. Corp compus din oxigen ╚Öi un metaloid, f─âr─â idrogen, din care cauz─â sÔÇÖa ╚Öi numit a╚Öa, ÔÇô ╚śi anh-.
ANHIDRIDĂ s. (CHIM.) anhidridă arsenioasă = arsenic, (rar) arsen, șar, (pop.) săricică, șoricioaică, (Mold.) șoriceasă; anhidridă carbonică = bioxid de carbon; anhidridă sulfurică = trioxid de sulf; anhidridă sulfuroasă = bioxid de sulf, sulf volatil.

Anhidrid─â dex online | sinonim

Anhidrid─â definitie

Intrare: anhidrid─â
anhidrid─â substantiv feminin
  • silabisire: -dri-