angelolatríe sf [At: DEX2 / Pl: ~ii / E: fr angelolâtrie) Adorare a îngerilor.

ANGELOLATRÍE s. f. Erezie care constă în adorarea îngerilor. – Din fr. angélolâtrie.

ANGELOLATRÍE s. f. Erezie care constă în adorarea îngerilor. – Din fr. angélolâtrie.

angelolatríe (-la-tri-) s. f., art. angelolatría, g.-d. angelolatríi, art. angelolatríei

angelolatríe s. f. (sil. -tri-), art. angelolatría, g.-d. angelolatríi, art. angelolatríei

ANGELOLATRÍE s.f. Erezie care constă în adorarea îngerilor. [Gen. -iei. / < fr. angélolâtrie, cf. gr. angelos – înger, latreia – cult].

ANGELOLATRÍE s. f. erezie care constă în adorarea îngerilor. (< fr. angélolâtrie)

ANGELO- „înger”. ◊ gr. angelos „mesager, trimis” > fr. angelo-, it. id., germ. id. > rom. ~latrie (v. -latrie), s. f., erezie (în credința creștină) care constă în adorarea îngerilor; ~latru (v. -latru), adj., s. m. și f. (persoană) care practică angelolatria; ~logie (v. -logie1), s. f., parte a dogmaticii care tratează despre îngeri.