angelică definitie

27 definiții pentru angelică

angélic, ~ă a [At: TDRG / Pl: ~ici, -ice / E: fr angélique] Îngeresc.
angelícă sf vz anghelică
ANGÉLIC, -Ă, angelici, -ce, adj. (Ca) de înger; îngeresc (1). – Din fr. angélique, lat. angelicus.
ANGELÍCĂ s. f. 1. Plantă erbacee aromatică, cu frunze mari și cu flori albe-verzui, a cărei rădăcină se folosește în industria farmaceutică; angelină (Angelica archangelica). 2. Băutură alcoolică preparată din această plantă. [Var.: anghelícă s. f.] – Din ngr. anghélika.
ANGÉLIC, -Ă, angelici, -ce, adj. (Ca) de înger; îngeresc (1). – Din fr. angélique, lat. angelicus.
ANGELÍCĂ s. f. 1. Plantă erbacee aromatică, cu frunze mari și cu flori alb-verzui, a cărei rădăcină se întrebuințează în farmacie (Angelica archangelica); 2. Băutură alcoolică preparată din această plantă. [Var.: anghelícă s. f.] – Din ngr. anghélika.
ANGÉLIC, -Ă, angelici, -e, adj. (Rar) Îngeresc. Gioconda, cu surîsul ei angelic, devenise aspră, dură și crudă. BART, E. 227.
ANGÉLIC, -Ă, angelici, -e, adj. (Rar) Îngeresc. – Fr. angélique (lat. lit. angelicus).
angélic adj. m., pl. angélici; f. angélică, pl. angélice
angelícă / anghelícă s. f., g.-d. art. angelícii / anghelícii
angelícă/anghelícă s. f., g.-d. art. angelícii/anghelícii
angélic adj. m., pl. angélici; f. sg. angélică, pl. angélice
angelícă / anghelícă s. f., g.-d. art. angelícii / anghelícii
angelícă s. f., pl. angelice
ANGÉLIC adj. v. îngeresc, serafic.
Angelic ≠ demonic, diabolic, mefistofelic
ANGÉLIC, -Ă adj. Îngeresc, (ca) de înger. [Cf. fr. angélique, it. angelico, lat. angelicus].
ANGELÍCĂ s.f. Plantă aromatică din familia umbeliferelor, cu tulpina ramificată și groasă la bază. [< fr. angélique].
ANGÉLIC, -Ă adj. îngeresc, (ca) de înger. ◊ (fig.) serafic, nobil, pur. (< fr. angélique, lat. angelicus)
ANGELÍCĂ s. f. plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu tulpina ramificată și groasă la bază. (< fr. amgélique)
angelícă (angelíci), s. f. – Plantă (Archangelica officinalis). – Var. anghelică, anghelină. Lat. angelica (sec. XIX); var. din ngr. ἀγγέλιϰα (Candrea). Din aceeași familie face parte angelic, adj., din fr. angélique, it. angelico.
ANGÉLIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de îngeri; îngeresc. /<fr. angélique, lat. angelicus
ANGELÍCĂ f. 1) Plantă erbacee aromatică cu tulpina ramificată și cu flori albe-verzui, a cărei rădăcină se folosește în farmaceutică. 2) Băutură alcoolică preparată din această plantă. [Var. anghelică] /<lat. angelika, fr. angélique
angelic a. 1. îngeresc: angelică madonă AL.; 2. fig. perfect: bunătate angelică.
angelică (anghelică) f. buruiană sălbatică cu flori alb-verzui și cu frunzele mari (Angelica).
*angélic, -ă adj. (lat. angélicus, vgr. angelikós). Rar. Îngeresc. Adv. Îngerește. S. f., pl. e și ĭ. Bot. Buciniș (archangélica officinális și angélica archangélica).
angelic adj. v. ÎNGERESC. SERAFIC.

angelică dex

Intrare: angelic
angelic adjectiv
Intrare: angelică (pl. -ci)
angelică pl. -ci
Intrare: angelică (pl. -ce)
angelică pl. -ce