anéx sn vz anexă

ANÉX, -Ă, anecși, -xe, adj. Atașat unui lucru (principal); alăturat. – Din fr. annexe.

ANÉX, -Ă, anecși, -xe, adj. Atașat unui lucru (principal); alăturat. – Din fr. annexe.

anéx adj. m., pl. anécși; f. anéxă, pl. anéxe

anéx adj. m., pl. anécși; f. sg. anéxă, pl. anéxe

ANÉX adj. 1. v. auxiliar. 2. v. anexat.

ANÉX, -Ă adj. Alăturat unui lucru (principal). [Pl. -ecși, -exe. / < fr. annexe, cf. lat. annexus – atașat].

ANÉX, -Ă adj. alăturat unui lucru (principal); alăturat. (< fr. annexe, lat. annexus)

ANÉX ~xă (~cși, ~xe) Care ține de anexă; propriu anexei. /<fr. annexe

anex n. 1. ceace s’adaogă la un lucru principal; 2. lucru adăogat.

ANEX adj 1. accesoriu, auxiliar, secundar, subsidiar. (Element ~ într-un mecanism.) 2. alăturat, anexat. (Documentele ~.)

anex definitie

anex dex

Intrare: anex

anex adjectiv