anevoios definitie

14 definiții pentru anevoios

anevoios, ~oa [At: ODOBESCU, S. I, 87 / Pl: ~oși, ~oase / E: anevoie + -os] 1 a Obositor. 2 av Cu greutate.
ANEVOIÓS, -OÁSĂ, anevoioși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Greu, obositor. – Anevoie + suf. -os.
ANEVOIÓS, -OÁSĂ, anevoioși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Greu, obositor. – Anevoie + suf. -os.
ANEVOIÓS, -OÁSĂ, anevoioși, -oase, adj. Care cere, pentru a fi înfăptuit, un mare efort fizic sau intelectual, care prezintă dificultăți; greu, obositor. Călătorie anevoioasă. ◊ Băiatul se puse cu toată inima pe muncă, și cînd era ceva de făcut mai greu sau mai anevoios, își chema calul. ISPIRESCU, L. 163. Boierii pribegi... după multe și anevoioase rugăminte, dobîndise în sfîrșit ajutor de la împărăția turcească. ODOBESCU, S. I 87. ◊ (Adverbial) Foarte puțini oameni stăteau in grupuri de trei-patru, din care unul le citea anevoios celorlalți fițuicile acarului sau gazeta sosită cu trenul. DUMITRIU, B. F. 10.
ANEVOIÓS, -OÁSĂ, anevoioși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Greu, obositor. – Din anevoie + suf. -os.
anevoiós adj. m., pl. anevoióși; f. anevoioásă, pl. anevoioáse
anevoiós adj. m., pl. anevoióși; f. sg. anevoioásă, pl. anevoioáse
ANEVOIÓS adj. 1. v. dificil. 2. delicat, dificil, gingaș, greu, (fig.) ingrat. (O misiune ~oasă.) 3. dificil, greoi, (astăzi rar) silnic. (Un mers ~.) 4. greu, mizerabil, necăjit, prost, rău, (înv. și pop.) necăjos. (Un trai ~.) 5. dificil, greu, (fig.) aspru, spinos. (Drumul ~ al cunoașterii.)
Anevoios ≠ lesne, ușor
ANEVOIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care prezintă dificultăți; obositor. /anevoie + os
anevoios a. greu de făcut.
anevoĭós, -oásă adj. (d. anevoĭe). Dificil, greŭ.
ANEVOIOS adj. 1. dificil, greu, (pop.) ostenitor, (înv. și reg.) ostenicios. (O treabă ~.) 2. delicat, dificil, gingaș, greu, (fig.) ingrat. (O misiune ~.) 3. dificil, greoi, (astăzi rar) silnic. (Un mers ~.) 4. greu, mizerabil, necăjit, prost, rău, (înv. și pop.) necăjos. (Un trai ~.) 5. dificil, greu, (fig.) aspru, spinos. (Drumul ~ al cunoașterii.)
PER ASPERA AD ASTRA (lat.) pe căi anevoioase (se ajunge) la stele – Seneca, „Hercule furens”, 437. V. și Ad augusta per angusta.

anevoios dex

Intrare: anevoios
anevoios adjectiv