Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru ancoraj

ancor├íj sn [At: IOANOVICI, TEHN. 351 / V: (rar) -agiu (pl: -agii) / Pl: ~e, -uri / E: fr ancorage, it ancoraggio] 1 (Mar) Ancorare. 2 Spa╚Ťiu sau loc pentru ancorare. 3 Tax─â pl─âtit─â pentru ancorare. 4 (Teh) Fixare a unei piese sau a unei construc╚Ťii metalice (ori de lemn) pe o zid─ârie. 5 (Teh) Dispozitiv metalic pentru fixarea unui zid, a unui st├ólp, a unui pilon, a pavajului etc.
ANCOR├üJ, ancoraje, s. n. 1. Ancorare. 2. Loc unde se ancoreaz─â. 3. Ansamblu de piese care serve╚Öte la ancorare. ÔÖŽ Sistem de cabluri, sfori etc. prin care se fixeaz─â un st├ólp, o construc╚Ťie ├«nalt─â etc. ÔÇô Ancor─â + suf. -aj (dup─â fr. ancrage, it. ancoraggio).
ANCOR├üJ, ancoraje, s. n. 1. Ancorare. 2. Loc unde se ancoreaz─â. 3. Ansamblu de piese care serve╚Öte la ancorare. ÔÖŽ Sistem de cabluri, sfori etc. prin care se fixeaz─â un st├ólp, o construc╚Ťie ├«nalt─â etc. ÔÇô Ancor─â + suf. -aj (dup─â fr. ancrage, it. ancoraggio).
ANCOR├üJ, ancoraje, s. n. 1. Ancorare. Dup─â ancoraj, Penelopa s─âri... de pe scara vaporului ├«n barc─â. BART, E. 51. 2. (Concretizat) Sistem de cabluri, sfori etc., prin care se fixeaz─â un st├«lp, o construc╚Ťie ├«nalt─â etc. Ancorajul de la co╚Öul de fier a sl─âbit. C─éLUG─éRU, O. P. 474.
ANCOR├üJ, ancoraje, s. n. 1. Ancorare. 2. Ansamblu format dintr-o ancor─â ╚Öi dintr-o serie de piese care servesc la ancorarea ei. ÔÖŽ Sistem de cabluri, sfori etc. prin care se fixeaz─â un st├ólp, o construc╚Ťie ├«nalt─â etc. ÔÇô Fr. ancrage (dup─â ancor─â).
ancoráj s. n., pl. ancoráje
ancoráj s. n., pl. ancoráje
ANCORÁJ s. v. ancorare.
ANCOR├üJ s.n. 1. Ancorare. 2. Ansamblu format dintr-o ancor─â ╚Öi dintr-o serie de piese care servesc pentru ancorare. ÔÖŽ Loc de ancorare. ÔÖŽ Sistem de cabluri care fixeaz─â un st├ólp, o construc╚Ťie ├«nalt─â etc. [Cf. it. ancoraggio, fr. ancrage].
ANCOR├üJ s. n. 1. loc unde se ancoreaz─â. 2. ansamblu de piese pentru ancorare. 3. sistem de cabluri care fixeaz─â un st├ólp, o construc╚Ťie. (< it. ancoraggio)
ANCOR├üJ ~e n. 1) v. A ANCORA. 2) Ansamblu de obiecte (ancor─â, lan╚Ť etc.) care servesc pentru ancorare. 3) Loc de ancorare. 4) Totalitate a cablurilor care fixeaz─â o construc╚Ťie ├«nalt─â, un st├ólp. /<fr. ancorage, it. ancoraggio
*ancor├ígi┼ş n. ╚Öi (ob.) -├íj n., pl. e ╚Öi ur─ş (it. ancoraggio, fr. ancrage). Loc de ancorat ├«n port. Tax─â pl─âtit─â p. ancorare.
ANCORAJ s. (TEHN., MAR.) ancorare. (~ unui element de construc╚Ťie.)

Ancoraj dex online | sinonim

Ancoraj definitie

Intrare: ancoraj
ancoraj substantiv neutru