Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

28 defini╚Ťii pentru ancor─â

ancor├í vti [At: MACEDONSKI, O. I, 161 / Pzi: ~r├ęz / E: ancor─â] 1 A arunca ancora. 2 A opri (corabia, vasul etc.) ├«ntr-un loc, arunc├ónd ancora. 3 (Fig) A trage la... 4 A fixa bine (2). 5 (Fig) A aduce la realitate.
ancor─â sf [At: (a. 1700) ap. HEM 1201 / V: (├«nv) ~nho~ / Pl: ~re / E: lat ancora (cf dubletul: anchir─â, anghir─â)] 1 (Mrn) Pies─â grea de metal, cu doi (sau mai mul╚Ťi) din╚Ťi mari ├«n form─â de c├órlige, care se las─â ├«n ap─â (de pe corabie sau vapor) cu ajutorul unei fr├ónghii, odgon sau lan╚Ť, pentru ca s─â se ├«nfig─â pe fundul apei ╚Öi astfel s─â ╚Ťin─â corabia (sau vaporul) pe loc Cf m├ó╚Ť─â, rac. 2 (├Äe) A arunca (sau l─âsa) ~ra A ancora. 3 A ridica ~ra A porni la drum. 4 (Aht) Pies─â de fier ├«n form─â de S, T, sau X, (fixat─â la cap─âtul unei bare, al unui cablu etc.) servind la legarea zidurilor ├«ntre ele, a grinzilor de ziduri, a co╚Öurilor de pe ╚Öarpanta acoperi╚Öului etc., pentru a ├«mpiedica deplasarea lor (datorit─â greut─â╚Ťii sau a presiunilor exercitate asupra lor). 5 (├Äs) ~ de turl─â Cablu care asigur─â tumul sondei petroliere (al unui pilon etc.) contra r─âsturn─ârii pe care ar cauza-o v├óntul. 6 (Fig) Refugiu. 7 (Pop) Simbolul credin╚Ťei, al stabilit─â╚Ťii, al calmului ╚Öi al constan╚Ťei pentru cineva.
ANCOR├ü, ancorez, vb. I. Tranz. 1. A fixa o nav─â sau un corp plutitor de fundul apei cu ajutorul unei ancore; p. ext. a se opri, a ajunge (definitiv) undeva. ÔÖŽ Tranz. ╚Öi refl. Fig. A (se) fixa. 2. A lega un sistem tehnic de un alt sistem tehnic sau de p─âm├ónt (pentru a ├«mpiedica deplasarea sau r─âsturnarea lui). ÔÇô Din ancor─â.
├üNCOR─é, ancore, s. f. 1. Pies─â grea de metal cu bra╚Ťele ca ni╚Öte gheare, care se coboar─â cu un lan╚Ť, o fr├ónghie sau o par├óm─â de pe o nav─â ├«n fundul apei, unde se aga╚Ť─â pentru a ╚Ťine nava ├«n loc. ÔŚŐ Expr. A arunca ancora = a ancora; a se opri. A ridica ancora = a pleca ├«n c─âl─âtorie (cu o nav─â). 2. Bar─â (de metal) ├«n form─â de T sau de X care ├«mpiedic─â un zid s─â se d─âr├óme. ÔÖŽ Cablu care fixeaz─â st├ólpi, co╚Öuri ├«nalte de fabric─â. ÔÇô Din it., lat. ancora.
ANCOR├ü, ancorez, vb. I. 1. Intranz. A fixa o nav─â sau un corp plutitor de fundul apei cu ajutorul unei ancore; p. ext. a se opri, a ajunge (definitiv) undeva. ÔÖŽ Tranz. ╚Öi refl. Fig. A (se) fixa. 2. Tranz. A lega un sistem tehnic de un alt sistem tehnic sau de p─âm├ónt (pentru a ├«mpiedica deplasarea sau r─âsturnarea lui). ÔÇô Din ancor─â.
ANCOR─é, ancore, s. f. 1. Pies─â grea de metal cu bra╚Ťele ca ni╚Öte gheare, care se coboar─â cu un lan╚Ť, o fr├ónghie sau o par├óm─â de pe o nav─â ├«n fundul apei, unde se aga╚Ť─â pentru a ╚Ťine nava ├«n loc. ÔŚŐ Expr. A arunca ancora = a ancora; a se opri. A ridica ancora = a pleca ├«n c─âl─âtorie (cu o nav─â). 2. Bar─â (de metal) ├«n form─â de T sau de X care ├«mpiedic─â un zid s─â se d─âr├óme. ÔÖŽ Cablu care fixeaz─â st├ólpi, co╚Öuri ├«nalte de fabric─â. ÔÇô Din it., lat. ancora.
ANCOR├ü, ancorez, vb. I. Intranz. A l─âsa ancora ├«n ap─â pentru a asigura ├«mpotriva valurilor sau a curen╚Ťilor o nav─â care sta╚Ťioneaz─â; p. ext. a opri o nav─â sau (subiectul fiind nava) a se opri din plutire. Am ancorat de cinci zile ╚Öi a╚Ötept. SEBASTIAN, T. 31. Cor─âbii ╚Öi vapoare de-a lungul malurilor dormeau ancorate, priponite cu fr├«nghii groase de s├«rm─â. BART, E. 126. Un fluierat porne╚Öte de la vapoarele ancorate ├«n port. DUN─éREANU, CH. 84. Ancoreaz─â, marinare! Iat─â: noaptea s-a l─âsat. MACEDONSKI, O. I 161. ÔÖŽ Fig. A se fixa de o baz─â solid─â. P─âdurea r─âm├«nea s─â se zbat─â pe loc, ancorat─â ├«n piatr─â ╚Öi p─âm├«nt. DUMITRIU, N. 187.
├üNCOR─é, ancore, s. f. 1. Instrument greu de metal cu mai mul╚Ťi din╚Ťi ascu╚Ťi╚Ťi, fixat la cap─âtul unui lan╚Ť, pe care marinarii ├«l arunc─â ├«n fundul apei, ├«nfig├«ndu-l ├«n p─âm├«nt, spre a imobiliza vasul pe care navigheaz─â. [Evantia] ├«╚Öi amintea c─â [Neagu] ├«i spuse o dat─â c─â la ancor─â e locul lui la postul de plecare. BART, E. 236. ÔŚŐ Expr. A arunca (sau a l─âsa) ancora = a opri un vas ├«ntr-un port, a ancora. A ridica ancora = a pleca cu vasul din port; fig. (familiar) a porni la drum. Am ancorat de 5 zile ╚Öi a╚Ötept. Nu ╚Ötiu c├«nd o s─â ridic ancora. Miroase a ciclon. SEBASTIAN, T. 31. 2. Cablu cu care se fixeaz─â de p─âm├«nt anumi╚Ťi st├«lpi, construc╚Ťii ├«nalte etc. ÔÖŽ Pies─â de fier curbat─â sau format─â din dou─â bare ├«ncruci╚Öate, care se fixeaz─â ├«ntre dou─â ziduri sau dou─â grinzi pentru a ├«nt─âri leg─âtura dintre ele.
ANCOR├ü, ancorez, vb. I. 1. Intranz. A l─âsa ancora ├«n ap─â pentru a asigura ├«mpotriva valurilor sau a curen╚Ťilor o nav─â care sta╚Ťioneaz─â; p. ext. a se opri din plutire. 2. Tranz. A lega un sistem tehnic de un alt sistem tehnic sau de p─âm├ónt (pentru a ├«mpiedica deplasarea sau r─âsturnarea lui). ÔÇô Din ancor─â.
├üNCOR─é, ancore, s. f. 1. Pies─â grea de metal cu mai multe bra╚Ťe cu gheare, fixat─â la cap─âtul unui lan╚Ť, pe care marinarii o ├«nfig ├«n p─âm├óntul din fundul apei spre a imobiliza vasul pe care navigheaz─â. 2. Pies─â (de metal) care serve╚Öte la ancorarea unui sistem tehnic. ÔÖŽ Cablu cu care se fixeaz─â de p─âm├ónt anumi╚Ťi st├ólpi, construc╚Ťii ├«nalte etc. ÔÇô It. ancora (lat. lit. ancora).
ancorá (a ~) vb., ind. prez. 3 ancoreáză
áncoră s. f., g.-d. art. áncorei; pl. áncore
ancor├í vb., ind. prez. 1 sg. ancor├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. ancore├íz─â
áncoră s. f., g. d. art. áncorei; pl. áncore
├üNCOR─é s. (MAR.) (├«nv. ╚Öi reg.) rac, (├«nv.) c─âtu╚Ö─â, m├ó╚Ť─â.
ANCOR├ü vb. I. 1. intr. A scufunda ancora ├«n ap─â pentru a fixa o nav─â care sta╚Ťioneaz─â; (p. ext.) a se opri din plutire. 2. tr. A lega un sistem tehnic de un altul sau de p─âm├ónt pentru mai mult─â stabilitate. ÔÖŽ tr., refl. (Fig.) A (se) fixa pe o baz─â solid─â. [< it. ancorare].
├üNCOR─é s.f. 1. Pies─â grea metalic─â, cu bra╚Ťe ├«n form─â de c├órlige ascu╚Ťite, care se las─â la fundul apei pentru a fixa o nav─â. ÔŚŐ A arunca ancora = a ancora; a ridica ancora = a pleca la drum cu o nav─â. 2. Cablu care ├«nt─âre╚Öte anumi╚Ťi st├ólpi, construc╚Ťii ├«nalte etc. ÔÖŽ Pies─â de o╚Ťel care ├«nt─âre╚Öte leg─âtura dintre elementele unei construc╚Ťii. [< lat. ancora, cf. it. ancora].
ANCORÁ vb. I. intr. a imobiliza o navă, o mină cu ajutorul ancorei (1). II. tr. a lega un sistem tehnic de un altul sau de pământ pentru mai multă stabilitate. III. tr., refl. (fig.) a (se) fixa pe o bază solidă. (< it. ancorare)
├üNCOR─é s. f. 1. pies─â grea, metalic─â, ├«n form─â de c├órlige ascu╚Ťite, pentru a fixa o nav─â. 2. cablu care ├«nt─âre╚Öte anumi╚Ťi st├ólpi, construc╚Ťii ├«nalte etc. ÔŚŐ pies─â de o╚Ťel care ├«nt─âre╚Öte leg─âtura dintre elementele unei construc╚Ťii. (< it., lat. ancora)
├íncor─â (├íncore), s. f. ÔÇô Pies─â de metal cu bra╚Ťe ca ni╚Öte gheare care se coboar─â cu un lan╚Ť de pe o nav─â pe fundul m─ârii. ÔÇô Var. (├«nv.) anghir─â. ÔÇô Mr. angur─â. Lat. ancora (sec. XIX). Var. (sec. XV) din sl. an┼şkira ╚Öi acesta din ngr. ß╝ä╬│¤░¤ů¤ü╬▒ sau ß╝ä╬│¤░╬┐¤ů¤ü╬▒ (Philippide, II, 631), cf. alb. angur├ź. ÔÇô Der. ancora, vb. (a fixa cu ajutorul ancorei); ancoraj, s. n. (ancorare).
A ANCOR├ü ~├ęz 1. intranz. 1) (despre persoane) A scufunda ancora pentru a opri nava din deplasare; a arunca ancora. 2) (despre nave sau corpuri plutitoare) A imobiliza cu ajutorul unei ancore. 3) fig. A ajunge definitiv (undeva). 2. tranz. (sisteme tehnice, elemente de construc╚Ťie) A fixa de p─âm├ónt (sau de alt sistem tehnic) un element de construc╚Ťie. /Din ancor─â
├üNCOR─é ~e f. 1) Pies─â grea de metal cu c├óteva bra╚Ťe ├«n form─â de gheare cu care se imobilizeaz─â o nav─â. 2) Cablu cu care se fixeaz─â un element de construc╚Ťie. 3) Undi╚Ť─â cu trei c├órlige folosit─â la pescuitul unor pe╚Öti r─âpitori. [G.-D. ancorei] /<it., lat. ancora
ancorà v. a arunca ancora.
ancor─â f. 1. unealt─â de fier cu doi din╚Ťi care se las─â ├«n fundul m─ârii spre a ├«n╚Ťepeni corabia; 2. fig. ultimul mijloc: ancor─â de sc─âp─âre.
*├íncor─â f., pl. e (lat. ├íncora, vgr. ├ínkyra). Mar. Un instrument de fer [1] cu bra╚Ťe care se arunc─â ├«n ap─â ca s─â fixeze corabia. (A┼ş ╚Öi buloanele un fel de ancor─â). A arunca ancora, a ancora; a ridica ancora, a porni cu corabia. Fig. Ancor─â de salvare, mijloc de salvare. ÔÇô Vech─ş ╚Öi az─ş rar ├ínchir─â ╚Öi ├ínghir─â (dup─â ngr.).
*ancor├ęz v. intr. (it. ancorare, fr. ancrer). Arunc ancora, opresc corabia ancor├«nd. Fig. M─â opresc dup─â oare-care umblet: a ancora ├«ntrÔÇÖun partid.
ANCOR─é s. (MAR.) (├«nv. ╚Öi reg.) rac, (├«nv.) c─âtu╚Ö─â, m├«╚Ť─â.
a ridica ancora expr. a porni la drum, a o lua din loc.

Ancor─â dex online | sinonim

Ancor─â definitie

Intrare: ancor─â
ancor─â substantiv feminin
Intrare: ancora
ancora verb grupa I conjugarea a II-a