Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru ancola

ancola vt [At: DEX2 / Pzi: ~l├ęz / E: fr encoller] (Teh; rar) A ├«ncleia.
ANCOL├ü, ancolez, vb. I. Tranz. (Rar) A ├«ncleia (2). ÔÇô Din fr. encoller.
ANCOL├ü, ancolez, vb. I. Tranz. (Rar) A ├«ncleia. ÔÇô Din fr. encoller.
ancolá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 ancoleáză
ancolá vb., ind. prez. 3 ancoleáză
ANCOLÁ vb. v. încleia.
ANCOL├ü vb. I tr. (fran╚Ťuzism) A ├«ncleia, a impregna cu clei, cu lac. [< fr. encoller].
ANCOLÁ vb. tr. a încleia. (< fr. encoller)
ANCOLA vb. (TEHN.) a încleia.

Ancola dex online | sinonim

Ancola definitie

Intrare: ancola
ancola verb grupa I conjugarea a II-a