Dicționare ale limbii române

12 definiții pentru anatomic

anatómic, ~ă [At: CANTEMIR, IST. 7 / Pl: ~ici, -ice / E: fr anatomique, (ad 2) lat anatomicus, -a, -um] 1 a De anatomie. 2 sm (Înv) Anatomist.
ANATÓMIC, -Ă, anatomici, -ce, adj. De anatomie, privitor la anatomie. – Din fr. anatomique, lat. anatomicus.
ANATÓMIC, -Ă, anatomici, -ce, adj. De anatomie, privitor la anatomie. – Din fr. anatomique, lat. anatomicus.
ANATÓMIC, -Ă, anatomici, -e, adj. De anatomie, privitor la anatomie. Piesă anatomică. ◊ Studiul anatomiei și fiziologiei comparate în diferitele faze de dezvoltare embrionară dă cel mai bogat material pentru înțelegerea descendenței animale a omului și totodată pentru înțelegerea particularităților anatomice și fiziologice ale organismului uman. ANATOMIA 11.
ANATÓMIC, -Ă, anatomici, -e, adj. De anatomie, privitor la anatomie. – Fr. anatomique (lat. lit. anatomicus).
anatómic adj. m., pl. anatómici; f. anatómică, pl. anatómice
anatómic adj. m., pl. anatómici; f. sg. anatómică, pl. anatómice
ANATÓMIC, -Ă adj. Referitor la anatomie. [< fr. anatomique, cf. lat. anatomicus].
ANATÓMIC, -Ă adj. referitor la anatomie. (< fr. anatomique)
ANATÓMIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de anatomie; propriu anatomiei. /<fr. anatomique
anatomic a. care ține de anatomie.
*anatómic, -ă adj. (vgr. anatomikós). De anatomie. Adv. În mod anatomic.

Anatomic dex online | sinonim

Anatomic definitie

Intrare: anatomic
anatomic adjectiv