Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru anatemiza

anatematiza vt [At: DOSOFTEI, V. S. 212/1 / Pzi: -z├ęz / E: gr ß╝Ç╬Ż╬▒╬Ş╬Á╬╝╬▒¤ä╬»¤ü¤ë] (├Änv) Anatemiza.
anatemiza vt [At: DA / V: ~timisa / Pzi: ~z├ęz / E: anatem─â + -iza] 1 A arunca anatema asupra cuiva Si: (├«nv) a anatema (1), a anatematiza (1), a anatemisi (1), a afurisi, (iuz) a procle╚Ťi.
ANATEMIZ├ü, anatemizez, vb. I. Tranz. (Rar) A exclude din s├ónul Bisericii; a afurisi. ÔÇô Anatem─â + suf. -iza.
ANATEMIZ├ü, anatemizez, vb. I. Tranz. (Rar) A arunca anatema asupra cuiva; a afurisi. ÔÇô Anatem─â + suf. -iza.
ANATEMIZ├ü, anatemizez, vb. I. Tranz. (Rar) A pronun╚Ťa anatema asupra cuiva. V. blestema, afurisi. (Fig.) Alunga╚Ťi, anatemiza╚Ťi, arunca╚Ťi prin ├«nchisori [de clasele exploatatoare], actorii de estrad─â au men╚Ťinut, de-a lungul secolelor, contactul cu n─âzuin╚Ťele maselor. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 126, 11/1.
ANATEMIZ├ü, anatemizez, vb. I. Tranz. (Rar) A pronun╚Ťa anatema asupra cuiva. ÔÇô Din anatem─â.
anatemizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 anatemizeáză
anatemizá vb., ind. prez. 3 sg. anatemizeáză
ANATEMIZÁ vb. v. excomunica.
ANATEMIZ├ü vb. I. tr. (Liv.) A pronun╚Ťa anatema asupra cuiva; a excomunica, a afurisi. [P.i. -zez. / cf. fr. anath├ęmatiser, it. anatematizzare].
ANATEMIZ├ü vb. tr. a pronun╚Ťa anatema. (dup─â fr. anath├ęmatiser, lat. anathemisare)
A ANATEMIZ├ü ~├ęz tranz. rel. (persoane) A supune unei anateme; a excomunica; a afurisi; a blestema. /anatem─â + suf. ~iza
*anatematiz├ęz, v. tr. (ngr. ╚Öi vgr. anathematizo; fr. anath├ęmatiser. Cp. cu sistematizez). Afurisesc, blestem. ÔÇô ╚śi anatemizez. Vech─ş anatimisez, anatimisesc, anatematizesc ╚Öi anatematisesc.
ANATEMIZA vb. (BIS.) a afurisi, a blestema, a excomunica, (pop.) a oropsi, (├«nv.) a lep─âda, a procle╚Ťi. (Papa l-a ~.)

Anatemiza dex online | sinonim

Anatemiza definitie

Intrare: anatemiza
anatemiza verb grupa I conjugarea a II-a