anatemiza definitie

14 definiții pentru anatemiza

anatematiza vt [At: DOSOFTEI, V. S. 212/1 / Pzi: -zéz / E: gr ἀναθεματίρω] (Înv) Anatemiza.
anatemiza vt [At: DA / V: ~timisa / Pzi: ~zéz / E: anatemă + -iza] 1 A arunca anatema asupra cuiva Si: (înv) a anatema (1), a anatematiza (1), a anatemisi (1), a afurisi, (iuz) a procleți.
ANATEMIZÁ, anatemizez, vb. I. Tranz. (Rar) A exclude din sânul Bisericii; a afurisi. – Anatemă + suf. -iza.
ANATEMIZÁ, anatemizez, vb. I. Tranz. (Rar) A arunca anatema asupra cuiva; a afurisi. – Anatemă + suf. -iza.
ANATEMIZÁ, anatemizez, vb. I. Tranz. (Rar) A pronunța anatema asupra cuiva. V. blestema, afurisi. (Fig.) Alungați, anatemizați, aruncați prin închisori [de clasele exploatatoare], actorii de estradă au menținut, de-a lungul secolelor, contactul cu năzuințele maselor. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 126, 11/1.
ANATEMIZÁ, anatemizez, vb. I. Tranz. (Rar) A pronunța anatema asupra cuiva. – Din anatemă.
anatemizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 anatemizeáză
anatemizá vb., ind. prez. 3 sg. anatemizeáză
ANATEMIZÁ vb. v. excomunica.
ANATEMIZÁ vb. I. tr. (Liv.) A pronunța anatema asupra cuiva; a excomunica, a afurisi. [P.i. -zez. / cf. fr. anathématiser, it. anatematizzare].
ANATEMIZÁ vb. tr. a pronunța anatema. (după fr. anathématiser, lat. anathemisare)
A ANATEMIZÁ ~éz tranz. rel. (persoane) A supune unei anateme; a excomunica; a afurisi; a blestema. /anatemă + suf. ~iza
*anatematizéz, v. tr. (ngr. și vgr. anathematizo; fr. anathématiser. Cp. cu sistematizez). Afurisesc, blestem. – Și anatemizez. Vechĭ anatimisez, anatimisesc, anatematizesc și anatematisesc.
ANATEMIZA vb. (BIS.) a afurisi, a blestema, a excomunica, (pop.) a oropsi, (înv.) a lepăda, a procleți. (Papa l-a ~.)

anatemiza dex

Intrare: anatemiza
anatemiza verb grupa I conjugarea a II-a