Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru anatem─â

anatem─â sf [At: (sec. XVI), CUV. D. B─éTR. II, 147 / V: ~afema, ~aftema, ~aftima, ~ma, ~tima / V: (├«nv) ~the~ / A ╚Öi:[1] ~tem─â / Pl: ~me / E: gr ╬▒╬Ż╬Č╬Ş╬Á╬╝╬▒] 1 (Adesea construit eliptic de predicat, cu dativul) Afurisenie prin care biserica excomunica pe cineva. 2 (Rar; ├«nt─ârit ╚Öi prin alte cuvinte de blestem) Afurisenie. 3 (├Äe) A arunca (sau a rosti) ~ ├«mpotriva (sau asupra) cuiva, a lovi cu ~ pe cineva A afurisi. corectat─â
ANAT├ëM─é, anateme, s. f. Excludere din s├ónul Bisericii sub acuza╚Ťia de erezie; afurisenie. ÔÇô Din ngr. an├íthema.
ANAT├ëM─é, anateme, s. f. Os├óndire, ostracizare a cuiva de c─âtre biseric─â, excludere din r├óndul bisericii; afurisenie. [Acc. ╚Öi: an├ítem─â] ÔÇô Din ngr. an├íthema.
AN├üTEM─é, anateme, s. f. (De obicei ├«n leg─âtur─â cu verbele ┬źa rosti┬╗, ┬źa pronun╚Ťa┬╗, ┬źa arunca┬╗ etc.) Os├«ndire total─â, necondi╚Ťionat─â ╚Öi irevocabil─â a cuiva de c─âtre biseric─â, folosit─â ca mijloc de teroare sau subjugare. V. afurisenie. ÔÇô Accentuat ╚Öi: anat├ęm─â.
ANAT├ëM─é, anateme, s. f. Os├óndire, ostracizare a cuiva de c─âtre biseric─â. [Acc. ╚Öi: an├ítem─â] ÔÇô Ngr. anatema.
anat├ęm─â s. f., g.-d. art. anat├ęmei; pl. anat├ęme
an├ítem─â / anat├ęm─â s.f., g.-d. art. an├ítemei / anat├ęmei; pl. an├íteme / anat├ęme
ANATÉMĂ s. v. excomunicare.
ANAT├ëM─é s. f. excludere a cuiva din s├ónul bisericii. (< fr. anath├Ęme, lat., gr. anathema)
an├ítem─â, s. f. ÔÇô Excludere, ostracizare a cuiva de c─âtre biseric─â. ÔÇô Var. ana(f)tima, ana(f)tema. ÔÇô Mr. anatima, megl. natima. Ngr. ß╝Ç╬Ż╬Č╬Ş╬Ě╬╝╬▒ (Murnu 4). Formele cu f. arat─â provenien╚Ťa din sl. anathema, anafema. ÔÇô Der. anatem(at)isi, anatem(at)iza, vb. (a arunca anatema, a afurisi).
ANAT├ëM─é ~e f. bis. Pedeaps─â dat─â cuiva de c─âtre biseric─â; excludere din s├ónul bisericii; afurisenie. [G.-D. anatemei; Acc. ╚Öi an├ítem─â] /<ngr. anath├ęma
anatem─â f. 1. desp─âr╚Ťirea, dep─ârtarea pentru totdeauna din ceata credincio╚Öilor; 2. blestem sau jur─âm├ónt: s─â fi anatem─â, afurisit, blestemat! [Gr. AN├üTHEMA, obiect expus ca prinos zeilor p─âg├óni, deci ceva ├«nchinat diavolului ╚Öi care trebuie separat de credincio╚Öi].
*anat├ęm─â f., pl. e (vgr. ╚Öi ngr. an├íthema, cu e scurt, ÔÇ×prinos, afurisenieÔÇŁ, confundat cu anath├ęma, cu e lung, ÔÇ×prinos, podoab─âÔÇŁ; lat. an├íthema ╚Öi -├ęma; it. an├ítema ╚Öi -├ęma. V. apotem─â, natim─â ╚Öi tem─â). Afurisenie, excomunicare, blestem solemn din partea biserici─ş. ÔÇô Vech─ş (dup─â vsl.), pl. ─ş (ca patim─ş), an├ítim─â, an├ítem─â ╚Öi an├íftim─â. A fi anat─şma, a fi afurisit, blestemat, excomunicat.
ANATEM─é s. (BIS.) afurisenie, afurisire, blestem, excomunicare, (├«nv.) procle╚Ťenie, procle╚Ťie. (A arunca ~ asupra cuiva.)
anat├ęm─â, anateme s. f. 1. Dar pe care grecii ├«l aduceau zeilor ╚Öi ├«l puneau pe altarul sacrificiilor. ÔÖŽ (La evrei) Jertfa adus─â pe altar, care, fiind ├«nc─ârcat─â cu p─âcatele ╚Öi blestemele oamenilor, era destinat─â nimicirii, pentru a potoli m├ónia lui Iahve. 2. (Bis.) Act de extrem─â severitate folosit ├«n vechime de autoritatea bisericeasc─â ├«mpotriva ereticilor, prin excluderea lor din comunitate ╚Öi prin condamnarea ca atare a ├«nv─â╚Ť─âturii lor gre╚Öite. [Acc. ╚Öi: an├ítem─â] ÔÇô Din gr. anathema.

Anatem─â dex online | sinonim

Anatem─â definitie

Intrare: anatem─â
anatem─â substantiv feminin