anastomoza definitie

2 intrări

20 definiții pentru anastomoza

anastomoza vt [At: DEX2 / Pzi: -zéz / E: fr anastomoser] A stabili (chirurgical) o legătură între două vase sangvine sau între două organe cavitare.
anastomóză sf [At: CADE / Pl: ~ze / E: fr anastomose] 1 (Atm) Loc de îmbinare a două vase sangvine sau a doi nervi. 2 Îmbinare a filamentelor unei plante.
ANASTOMOZÁ, anastomozez, vb. I. Tranz. A stabili o legătură prin anastomoză. – Din fr. anastomoser.
ANASTOMÓZĂ, anastomoze, s. f. Comunicație naturală sau artificială (chirurgicală) între două vase sangvine, între două segmente ale tubului digestiv etc.; p. ext. trecere a fibrelor nervoase de la un nerv la altul. – Din fr. anastomose.
ANASTOMOZÁ, anastomozez, vb. I. Tranz. A stabili o legătură prin anastomoză. – Din fr. anastomoser.
ANASTOMÓZĂ, anastomoze, s. f. Comunicație naturală sau artificială (chirurgicală) între două vase sanguine, între două organe cavitare etc.; p. ext. trecerea fibrelor nervoase de la un nerv la altul. – Din fr. anastomose.
ANASTOMÓZĂ, anastomoze, s. f. Legătură (normală sau patologică) sau stabilire pe cale chirurgicală a unei legături între două căi de circulație.
ANASTOMÓZĂ, anastomoze, s. f. Legătură sau stabilire pe cale chirurgicală a unei legături între două căi de circulație. – Fr. anastomose (< gr.).
anastomozá (a ~) (-nas-to- / -na-sto-) vb., ind. prez. 3 anastomozeáză
anastomóză (-nas-to- / -na-sto-) s. f., g.-d. art. anastomózei; pl. anastomóze
anastomozá vb. (sil. mf. -sto-), ind. prez. 3 sg. anastomozeáză
anastomóză s. f. (sil. mf. -sto-), g.-d. art. anastomózei; pl. anastomóze
ANASTOMOZÁ vb. I. tr. (Biol.) A stabili o legătură prin anastomoză. [< fr. anastomoser].
ANASTOMÓZĂ s.f. (Biol.) 1. Stabilire pe cale chirurgicală a unei legături între două căi de circulație (vase de sânge, nervi etc.) 2. Ramură a ramificațiilor nervurilor frunzei. [< fr. anastomose, cf. gr. anastomosis – îmbucare]
ANASTOMOZÁ vb. I. tr. a practica o anastomoză. II. refl. a se îmbina prin anastomoză. (< fr. anastomoser)
ANASTOMÓZĂ s. f. 1. comunicație naturală sau chirurgicală între două sau mai multe vase sangvine, fibre nervoase sau musculare etc. 2. reunire a diferitelor organe vegetale. (< fr. anastomose, gr. anastomosis)
ANASTOMÓZĂ f. Stabilire pe cale chirurgicală a legăturii dintre două cavități, două vase sau două fibre musculare. /<fr. anastomose
*anastomóză f., pl. e (vgr. anastómosis, d. stóma, gură). Anat. Îmbucare, juncțiunea a doŭă vine (fibre, nervĭ, ramurĭ) gură’n gură saŭ pin ajutoru unor ramificațiunĭ laterale.
*anastomozéz v. tr. (d. anastomoză). Unesc pin anastomoză, îmbuc: doŭă vine care s’aŭ anastomozat.
ANASTOMÓZĂ (< fr. {i}; {s} gr. anastomosis „deschidere”, „gură”) s. f. Comunicație naturală sau artificială (chirurgicală) între două vase sanguine, între două segmente ale tubului digestiv etc.

anastomoza dex

Intrare: anastomoză
anastomoză substantiv feminin
  • silabisire: -sto-
Intrare: anastomoza
anastomoza verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -sto-