anaplástie sf [At: DA / Pl: ~ii / E: fr anaplastie] (Chir) Operație chirurgicală estetică (bazată pe autogrefe) cu scopul refacerii unei părți mutilate din corp.

ANAPLASTÍE, anaplastii, s. f. Operație chirurgicală făcută cu scopul de a reda forma normală unei părți mutilate a corpului. – Din fr. anaplastie.

ANAPLASTÍE, anaplastii, s. f. Operație chirurgicală făcută cu scopul de a reda forma normală unei părți mutilate a corpului. – Din fr. anaplastie.

ANAPLASTÍE, anaplastii, s. f. Operație chirurgicală făcută cu scopul de a reda forma normală unei părți a corpului care a suferit o mutilare.

ANAPLASTÍE, anaplastii, s. f. Operație chirurgicală făcută cu scopul de a reda forma normală unei părți mutilate a corpului. – Fr. anaplastie (< gr.).

anaplastíe (-na-plas-) s. f., art. anaplastía, g.-d. art. anaplastíei; pl. anaplastíi, art. anaplastíile

anaplastíe s. f. (sil. -plas-); pl. anaplastíi

ANAPLASTÍE s.f. (Med.) Operație chirurgicală făcută cu scopul de a reda forma normală a unui organ mutilat. [Gen. -iei. / < fr. anaplastie, cf. gr. ana – din nou, plassein – a forma].

ANAPLASTÍE s. f. operație chirurgicală cu scopul de a reda forma normală a unui organ mutilat. (< fr. anaplastie)

ANAPLASTÍE f. Operație chirurgicală prin care se redă forma normală unui organ mutilat folosind materialul luat de la același individ. /<fr. anaplastie