analogísm sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: fr analogisme] 1-4 Analogie (1-3, 5).

ANALOGÍSM s. n. Analogie. – Din fr. analogisme.

ANALOGÍSM, analogisme, s. n. Analogie. – Din fr. analogisme.

analogísm s. n.

analogísm s. n., pl. analogísme

ANALOGÍSM s.n. 1. Raționament prin analogie; gândire analogică. 2. Teorie a lui Aron Pumnul, care încerca să dea limbii române o ortografie practică și o explicație teoretică, întemeiate pe principii analogice. [Cf. fr. analogisme].

ANALOGÍSM s. n. 1. analogie, echivalență. 2. raționament prin analogie. (< fr. analogisme)

analogísm s. n. Analogie, echivalență ◊ „Analogisme bucureștene” (Titlu de articol, în care se dau exemple de genul: blocuri noi = emblema Bucureștiului, stopul = halta pietonului) I.B. 13 I 62 p. 2 (din fr. analogisme; Fl. Dimitrescu în LL 10/65 p. 239; DN3 – alt sens)

ANALOGÍSM s. n. (cf. fr. analogisme): teorie a lui Aron Pumnul, care încerca să dea limbii române o ortografie practică și o explicație teoretică, întemeiate pe principii analogice.