Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru analogie

analog├şe2 sf vz analoghie
analogie1 sf [At: MAIORESCU, L., 157-158 / Pl: ~ii / E: fr analogie, cf dubletul analoghie] 1 Raport. 2 Asem─ânare (par╚Ťial─â) ├«ntre dou─â sau mai multe lucruri, ├«mprejur─âri, situa╚Ťii, fapte, idei etc. 3 Potrivire (cu privire la m─ârimea, forma, compozi╚Ťia etc.) a dou─â lucruri etc., de altfel, deosebite. 4 (Log; ├«s) Ra╚Ťionament prin ~ Inferen╚Ť─â probabil─â care, din asem─ânarea a dou─â obiecte ├«n unele privin╚Ťe, conchide asem─ânarea lor ╚Öi ├«n alte privin╚Ťe. 5 (Lin) Fenomen[1] care const─â ├«n modificarea formei sau a sensului unui cuv├ónt sub influen╚Ťa unei alte forme a aceluia╚Öi cuv├ónt (sau sub influen╚Ťa unui alt cuv├ónt). corectat─â
ANALOG├ŹE, analogii, s. f. Asem─ânare (par╚Ťial─â) ├«ntre dou─â sau mai multe no╚Ťiuni, obiecte, situa╚Ťii, fenomene etc. ÔÖŽ (Lingv.) Fenomen care const─â ├«n modificarea formei sau uneori a sensului unui cuv├ónt sub influen╚Ťa alteia dintre formele sale sau sub influen╚Ťa altui cuv├ónt. ÔÇô Din fr. analogie, lat. analogia.
ANALOG├ŹE, analogii, s. f. Asem─ânare (par╚Ťial─â) ├«ntre dou─â sau mai multe no╚Ťiuni, situa╚Ťii, fenomene etc. ÔÖŽ (Lingv.) Fenomen care const─â ├«n modificarea formei sau uneori a sensului unui cuv├ónt sub influen╚Ťa alteia dintre formele sale sau sub influen╚Ťa altui cuv├ónt. ÔÇô Din fr. analogie, lat. analogia.
ANALOG├ŹE, analogii, s. f. Asem─ânare (par╚Ťial─â) ├«ntre dou─â sau mai multe no╚Ťiuni, situa╚Ťii, fenomene etc. ÔÖŽ (Gram.) Asem─ânare par╚Ťial─â (de form─â sau de con╚Ťinut) a dou─â elemente de limb─â, care determin─â schimbarea unuia dintre elemente sub influen╚Ťa celuilalt; schimbarea produs─â. ÔÇô Fr. analogie (lat. lit. analogia).
analog├şe s. f., art. analog├şa, g.-d. art. analog├şei; pl. analog├şi, art. analog├şile
analog├şe s. f., art. analog├şa, g.-d. art. analog├şei; pl. analog├şi, art. analog├şile
ANALOG├ŹE s. v. potrivire.
ANALOG├ŹE s.f. Asem─ânare ├«ntre dou─â sau mai multe situa╚Ťii, obiecte, fenomene, no╚Ťiuni etc., considerate din anumite puncte de vedere. ÔÖŽ Asem─ânare par╚Ťial─â ├«n ceea ce prive╚Öte forma sau con╚Ťinutul a dou─â elemente de limb─â, care determin─â modificarea unuia dintre ele sub influen╚Ťa celuilalt; schimbarea produs─â. [Gen. -iei, var. (├«nv.) analoghie s.f. / < analogie, cf. lat., gr. analogia ÔÇô raport].
ANALOG├ŹE s. f. 1. coresponden╚Ť─â, asem─ânare ├«ntre dou─â sau mai multe situa╚Ťii, obiecte, fenomene, no╚Ťiuni etc. 2. metod─â de studiu al unui sistem bazat─â pe analogia (1) dintre acesta ╚Öi un alt sistem cunoscut. 3. (biol.) asem─ânare relativ─â a dou─â organe (de animale) analoage. 4. (jur.) metod─â de solu╚Ťionare a unui caz neprev─âzut de lege, dar asem─ân─âtor. 5. asem─ânare par╚Ťial─â de form─â, sau de con╚Ťinut a dou─â elemente de limb─â, care determin─â modificarea unuia dintre ele sub influen╚Ťa celuilalt. (< fr. analogie, lat. analogia)
ANALOG├ŹE ~i f. Similitudine ├«ntre dou─â sau mai multe situa╚Ťii, fenomene, no╚Ťiuni, obiecte; asem─ânare. Prin ~. [G.-D. analogiei] /<lat. analogia, fr. analogie
analogie f. raport, asemănare între mai multe lucruri diferite.
*analog├şe f. (vgr. analog├şa, d. an├í, ─şar, ╚Öi l├│gos, cuv├«nt. V. logie). Raport, rela╚Ťiune, asem─ânare: limba rom├óneasc─â are mult─â analogie cu latina. Pin analogie, dup─â raporturile dintre lucrur─ş: a judeca pin analogie.
ANALOGIE s. afinitate, apropiere, asem─ânare, concordan╚Ť─â, coresponden╚Ť─â, ├«nrudire, potriveal─â, potrivire, similaritate, similitudine, (├«nv. ╚Öi reg.) semuial─â, (reg.) semeni╚Ö, (├«nv.) potroz, sem─ânare, sem─ân─âtur─â, semuire. (Se poate stabili o ~ ├«ntre aceste dou─â elemente.)
ANALOG├ŹE s. f. (< fr. analogie, cf. lat., gr. analogia ÔÇ×raportÔÇŁ, ÔÇ×leg─âtur─âÔÇŁ): asem─ânare par╚Ťial─â (de form─â sau de con╚Ťinut) a dou─â elemente de limb─â, care determin─â modificarea unuia dintre ele sub influen╚Ťa celuilalt. Astfel, forma veche rom├óneasc─â de perfect simplu feciu a fost ├«nlocuit─â, prin a. cu alte forme (ca b─âtui), de forma f─âcui; imperfectul verbelor a da ╚Öi a sta este neregulat, deoarece s-a format prin a. cu perfectul, introduc├óndu-se o silab─â de reduplicare: dup─â modelul perfectului d─âdui, st─âtui s-a ajuns la formele de imperfect d─âdeam, st─âteam, ├«n loc de dam, stam; substantivul m─ânu╚Ö─â e pronun╚Ťat, ├«n unele graiuri ale limbii rom├óne, m├ónu╚Ö─â, datorit─â a. cu substantivul m├ón─â etc. ├Än mod obi╚Önuit, se spune despre a. c─â: 1. repar─â stric─âciunile cauzate de fonetic─â: lat. sg. aqua > rom. sg. ap─â; lat. pl. aquae ar fi trebuit s─â dea rom. pl. *ace, dar a. a restabilit consoana p, unific├ónd astfel paradigma cuv├óntului prin forma impus─â ape; forma de persoana I singular a perfectului simplu, (eu) pu╚Ö(u) s-a transformat, prin a. cu formele de persoana a II-a ╚Öi a III-a singular puse╚Öi, puse ╚Öi cu cele ale verbului a l─âsa ÔÇô l─âsai, l─âsa╚Öi, l─âs─â ├«n pusei; 2. distruge coeziunea unui tip lingvistic: prin a. cu (el) c├ónt─â ÔÇô (ei) c├ónt─â s-a ajuns regional la (el) doarme ÔÇô (ei) doarme, ├«n loc de (ei) dorm. Orice a. are de fapt un punct de plecare fals, deoarece modific─â o situa╚Ťie tradi╚Ťional─â, normal─â, care corespunde ca evolu╚Ťie a╚Ötept─ârilor noastre fa╚Ť─â de originalul (etimonul) latin. ├Än morfologia limbii rom├óne aproape toate formele noi apar numai prin false a., f─âr─â ├«ns─â ca acestea s─â explice cauzele transform─ârilor.
analog├şe, analogii s. f. Asem─ânare (par╚Ťial─â) ├«ntre dou─â sau mai multe no╚Ťiuni, situa╚Ťii, fenomene etc. ÔÖŽ Metod─â teologic─â potrivit c─âreia cunoa╚Öterea lui Dumnezeu se exprim─â prin compara╚Ťii ╚Öi metafore. ÔÇô Din fr. analogie, lat. analogia (< gr. analoghia).

Analogie dex online | sinonim

Analogie definitie

Intrare: analogie
analogie substantiv feminin