analizór sn [At: DEX² / Pl: ~oare / E: fr analyseur] 1 Aparat cu ajutorul căruia se realizează o analiză (1). 2 (Îs) ~ electronic Aparat electronic pentru analiza armonică experimentală a semnalelor electronice. 3 (Îs) ~ de spectru Aparat pentru observarea sau înregistrarea unui semnal.

ANALIZÓR, analizoare, s. n. Instrument sau aparat cu ajutorul căruia se realizează o analiză. ◊ Analizor electronic = aparat electronic pentru analiza armonică experimentală a semnalelor electronice. Analizor de spectru = aparat pentru observarea sau înregistrarea unui semnal. – Din fr. analyseur.

ANALIZÓR, analizoare, s. n. Instrument sau aparat cu ajutorul căruia se realizează o analiză. ◊ Analizor electronic = aparat electronic pentru analiza armonică experimentală a semnalelor electronice. Analizor de spectru = aparat pentru observarea sau înregistrarea unui semnal. – Din fr. analyseur.

ANALIZÓR, analizoare, s. n. Piesă optică servind la cercetarea stării de polarizare a unui fascicul de radiații. – După fr. analyseur.

analizór s. n., pl. analizoáre

analizór s. n., pl. analizoáre

ANALIZÓR s.n. 1. Analizator. 2. Orice aparat prevăzut cu un sistem de recepționare și de analiză a unor informații. [< fr. analyseur].

ANALIZÓR s. n. 1. instrument pentru determinări analitice. 2. dispozitiv optic cu care se studiază polarizarea luminii. 3. orice aparat cu un sistem de recepționare și de analiză a unor informații. (< fr. analyseur)

ANALIZÓR ~oáre n. Aparat sau instrument cu care se efectuează o analiză. ~ de sunete. /<fr. analiseur