analizator, ~oare [At: GHEREA, ST. CR. I, 231 / V: (înv) -zător / Pl: ~i, ~oare / E: fr analisateur] 1-2 smf, a (Persoană) care analizează (3). 3 sn (Atm) Organ de simț. 4 sn Aparat care servește la determinări analitice în chimie și în fizică.

ANALIZATÓR, analizatoare, s. n. 1. Instrument care servește la determinări analitice. 2. Aparat al organismului animal (format dintr-un organ de simț, din nervi și din celule ale creierului) care culege, transmite, analizează și sintetizează senzațiile. Analizatorul optic. – Analiza + suf. -tor.

ANALIZATÓR, analizatoare, s. n. 1. Instrument care servește la determinări analitice. 2. Aparat al organismului animal (format dintr-un organ de simț, din nervi și din celule ale creierului) care culege, transmite, analizează și sintetizează senzațiile. Analizatorul optic. – Analiza + suf. -tor.

ANALIZATÓR, analizatoare, s. n. 1. Aparat care servește la determinări analitice, în special aparat optic pentru descoperirea și cercetarea polarizării luminii. Analizatorul permite traducerea în imagini a unei serii de impulsii electrice. 2. Aparat al organismului animal, alcătuit dintr-um organ de simț (care culege senzațiile venite din lumea exterioară), din nervi (care transmit aceste senzații) și dintr-un număr de celule ale creierului (care analizează și sintetizează senzațiile). Partea centrală, nucleul analizatorului optic, organul sintezei și analizei superioare a excitațiilor luminoase, se găsește în lobii occipitali ai emisferelor.

ANALIZATÓR, analizatoare, s. n. 1. Instrument care servește la determinări analitice. 2. Aparat al organismului animal (format dintr-un organ de simț, din nervi și din celule ale creierului) care culege, transmite, analizează și sintetizează senzațiile. Analizatorul optic. – Din analiza + suf. -(a)tor.

analizatór s. n., pl. analizatoáre

analizatór s. n. pl. analizatoáre

ANALIZATÓR s.n. Instrument pentru determinări analitice. ♦ Aparat cu ajutorul căruia se studiază polarizarea luminii. // s.m. Aparat al sistemului nervos, compus dintr-un organ de simț, din nervi și dintr-un număr de celule ale creierului, care are funcția de a analiza, de a diferenția însușirile obiectelor și ale fenomenelor. [Pl. -oare, (rar, s.m.) -ori. / < analiza + -tor, după fr. analyseur].

ANALIZATÓR s. m. aparat al sistemului nervos, compus dintr-un organ de simț, din nervi și centrii corespunzători din scoarța cerebrală. (după fr. analyseur)

ANALIZATÓR ~oáre n. 1) Instrument care servește la determinări analitice. 2) Aparat al sistemului nervos care culege, transmite și analizează senzațiile. /a analiza + suf. ~ator