Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

34 defini╚Ťii pentru analiza

analiza vt [At: ODOBESCU, S. III, 50 / Pzi: ~zez / E: fr analyser] 1 A cerceta un ├«ntreg, un fenomen etc., examin├ónd fiecare element ├«n parte. 2 A examina un text din diferite puncte de vedere. 3 (Chm) A identifica compozi╚Ťia unei substan╚Ťe. 4 (Muz) A studia ╚Öi a aprecia o lucrare muzical─â din punctul de vedere al formei, al fondului ╚Öi al armoniei.
anal├şz─â sf [At: (a. 1847) URICARIUL VII, 237 / V: (├«nv) -lis / Pl: ~zel E: fr analyse] (├Äoc sintez─â) 1 Descompunere a unui lucru (prin mijloace chimice sau fizice) ├«n p─âr╚Ťile (sau elementele) sale componente, spre a-1 studia. 2 (Chm; ├«s) ~ calitativ─â Descompunere chimic─â a unei substan╚Ťe pentru a determina natura componen╚Ťilor ei. 3 (Chm; ├«s) ~ cantitativ─â Descompunere chimic─â a unei substan╚Ťe pentru a determina raportul cantitativ ├«n care se g─âsesc componen╚Ťii ei. 4 (Chm; fiz; ├«s) ~ spectral─â Metod─â care permite s─â se recunoasc─â, ├«ntr-o substan╚Ť─â, prezen╚Ťa unuia sau a mai multor corpi simpli, prin examinarea radia╚Ťiilor luminoase emise de acea substan╚Ť─â. 5 (Fig) Cercetare printr-o examinare minu╚Ťioas─â a unui corp, a unui fapt, a unei situa╚Ťii etc. 6 (├Äs) ~ matematic─â Ramur─â a matematicii care studiaz─â, limitele, derivatele ╚Öi aplica╚Ťiile lor. 7 (├Äs) ~ gramatical─â Descompunere a unei propozi╚Ťii ├«n p─âr╚Ťile ei componente. 8 (├Äs) ~ logic─â Relevare a propozi╚Ťiilor unei fraze ╚Öi a p├órtilor unei propozi╚Ťii. 9 (├Äs) ~ literar─â Punere ├«n eviden╚Ť─â a ideilor principale, a valorii artistice, a caracterelor distinctive etc. ale unei scrieri literare. 10 (├Äs) ~ psihologic─â Examinare a diferitelor st─âri suflete╚Öti ╚Öi a motivelor lor (├«ntr-o scriere dramatic─â etc.). 11 (├Äs) -za muncii Cercetare a modului cum s-a muncit (├«ntr-o institu╚Ťie, ├«ntr-un colectiv, ├«ntr-o anumit─â perioad─â de timp etc.). 12 (Fiz) Metod─â prin care cineva (un g├ónditor, un cercet─âtor etc.) pleac─â de la efect la cauz─â, de la general la particular, de la compus la simplu. 13 (Muz) Apreciere a unei compozi╚Ťii din punctul de vedere al formei, fondului, armoniei, melodiei, modula╚Ťiilor etc. 14 (├Älav) ├Än ultim─â ~ ├Än concluzie.
ANALIZ├ü, analizez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta un ├«ntreg, un fenomen etc., examin├ónd fiecare element ├«n parte. ÔÖŽ A examina un text din diferite puncte de vedere. 2. (Chim.) A identifica compozi╚Ťia unei substan╚Ťe. ÔÇô Din fr. analyser.
ANAL├ŹZ─é, analize, s. f. 1. Metod─â ╚Ötiin╚Ťific─â de cercetare care se bazeaz─â pe studiul sistematic al fiec─ârui element ├«n parte; examinare am─ânun╚Ťit─â a unei probleme. ÔŚŐ Expr. ├Än ultim─â analiz─â = ├«n concluzie. 2. (Chim.) Identificare, determinare a compozi╚Ťiei unei substan╚Ťe prin descompunerea ei ├«n elementele constitutive. 3. (├Än sintagma) Analiz─â matematic─â = ramur─â a matematicii care studiaz─â func╚Ťiile, limitele, derivatele ╚Öi aplica╚Ťiile lor. ÔÇô Din fr. analyse.
ANALIZ├ü, analizez, vb. I. Tranz. 1. A cerceta un ├«ntreg, un fenomen etc., examin├ónd fiecare element ├«n parte. ÔÖŽ A examina un text din diferite puncte de vedere. 2. (Chim.) A identifica compozi╚Ťia unei substan╚Ťe. ÔÇô Din fr. analyser.
ANAL├ŹZ─é, analize, s. f. 1. Metod─â ╚Ötiin╚Ťific─â de cercetare care se bazeaz─â pe studiul sistematic al fiec─ârui element ├«n parte; examinarea am─ânun╚Ťit─â a unei probleme. ÔŚŐ Expr. ├Än ultim─â analiz─â = ├«n concluzie. 2. (Chim.) Identificare, determinare a compozi╚Ťiei unei substan╚Ťe prin descompunerea ei ├«n elementele constitutive. 3. (├«n sintagma) Analiz─â matematic─â = ramur─â a matematicii care studiaz─â func╚Ťiile, limitele, derivatele ╚Öi aplica╚Ťiile lor. ÔÇô Din fr. analyse.
ANALIZ├ü, analizez, vb. I. Tranz. 1. A examina un ├«ntreg descompun├«ndu-l ├«n p─âr╚Ťile lui componente; a identifica (prin procedee ╚Ötiin╚Ťifice) compozi╚Ťia unei substan╚Ťe. A analizat compozi╚Ťia acidului clorhidric. 2. (Cu privire la fenomene sociale, procese de g├«ndire etc.) A cerceta ├«ndeaproape, examin├«nd fiecare element ├«n parte, pentru a trage concluzii documentate. Marxism-leninismul analizeaz─â mi╚Öcarea de eliberare na╚Ťional─â ├«n cea mai str├«ns─â leg─âtur─â cu lupta revolu╚Ťionar─â a proletariatului ├«mpotriva imperialismului. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 26, 5/1. Obiceiuri tradi╚Ťionale care, f─âr─â ├«ndoial─â, pot, c├«nd s├«nt bine descrise ╚Öi bine analizate, s─â constituie titluri istorice patriei noastre. ODOBESCU, S. III 231. ÔÖŽ A cerceta un text din punct de vedere gramatical, descompun├«ndu-l ├«n p─âr╚Ťile lui constitutive.
ANAL├ŹZ─é, analize, s. f. Metod─â ╚Ötiin╚Ťific─â de cercetare a fenomenelor, bazat─â pe descompunerea lor ├«n p─âr╚Ťile componente ├«n scopul unei examin─âri mai am─ânun╚Ťite; examinare am─ânun╚Ťit─â a unei probleme. G├«ndirea const─â ├«n aceea╚Öi m─âsur─â ├«n descompunerea unor obiecte ale con╚Ötiin╚Ťei ├«n elementele lor, ca ╚Öi ├«n reunirea unor elemente corelate ├«ntr-o unitate. F─âr─â analiz─â nu exist─â sintez─â. ENGELS, A. 50. [┬źCapitalul┬╗ lui Marx este un] model de analiz─â ╚Ötiin╚Ťific─â f─âcut─â dup─â metoda materialist─â, analiza unei forma╚Ťii sociale din cele mai complicate, model recunoscut de toat─â lumea ╚Öi ne├«ntrecut de nimeni. LENIN, O. I 133. Congresul [al V-lea al Partidului Comunist din Rom├«nia, din ianuarie 1932] a f─âcut pentru prima dat─â o analiz─â profund─â a perspectivelor mi╚Öc─ârii revolu╚Ťionare din Rom├«nia, critic├«nd toate abaterile ╚Öi devierile de la linia leninist-stalinist─â ╚Öi risipind confuziile ideologice din partid. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 528. ÔŚŐ Analiz─â literar─â = examinare critic─â a unei opere literare, f─âcut─â pentru a scoate ├«n eviden╚Ť─â procesul de crea╚Ťie al autorului ╚Öi valoarea artistic─â a operei. Analiz─â gramatical─â = cercetare a unui text din punct de vedere morfologic ╚Öi sintactic. Analiza muncii = metod─â comunist─â de examinare critic─â ╚Öi autocritic─â a muncii pe o anumit─â perioad─â de timp, f─âcut─â ├«n scopul ├«mbun─ât─â╚Ťirii continue a activit─â╚Ťii unei organiza╚Ťii politice, a unei institu╚Ťii, a unui colectiv etc. Adun─ârile generale ale gospod─âriilor colective au fost un bun prilej de a se face o analiz─â a muncii, de a examina ├«n spirit critic ╚Öi autocritic problemele ╚Öi sarcinile principale care stau in fa╚Ťa gospod─âriilor colective. GHEORGHIU-DEJ, GOSP. AGR. 6. Analiz─â matematic─â = disciplin─â care se ocup─â cu studiul func╚Ťiunilor matematice ╚Öi al rela╚Ťiilor dintre ele. Analiza pre╚Ťurilor = examinare a cantit─â╚Ťilor de materiale, a cheltuielilor de regie etc,, necesar─â pentru stabilirea pre╚Ťurilor pe fiecare articol ├«n parte, cu prilejul alc─âtuirii unui deviz. Analiza solului = cercetarea solului la diferite ad├«ncimi, din punct de vedere fizico-chimic, biologic etc., pentru a-i cunoa╚Öte compozi╚Ťia ╚Öi propriet─â╚Ťile. ÔŚŐ Expr. ├Än ultim─â analiz─â = ├«n definitiv, ├«n concluzie. Lupta ╚Ötiin╚Ťei materialiste ├«naintate ├«mpotriva teoriilor subiectiviste ╚Öi a celorlalte teorii idealiste constituie, ├«n ultim─â analiz─â, una din expresiile luptei istorice dintre for╚Ťele du clas─â de ne├«mp─âcat: for╚Ťele clasei muncitoare ╚Öi cele ale burgheziei, for╚Ťele socialismului ╚Öi ale capitalismului. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 329, 5/3. ÔÖŽ Opera╚Ťie de identificare a compozi╚Ťiei unei substan╚Ťe prin intermediul unei reac╚Ťii chimice sau prin descompunerea ei ├«n elementele constitutive. Analiza apei. Analiza s├«ngelui.
ANALIZ├ü, analizez, vb. I. Tranz. A cerceta de aproape un ├«ntreg, un fenomen etc., examin├ónd fiecare element ├«n parte; a identifica compozi╚Ťia unei substan╚Ťe. ÔÇô Fr. analyser.
ANAL├ŹZ─é, analize, s. f. Metod─â ╚Ötiin╚Ťific─â de cercetare a fenomenelor, bazat─â pe descompunerea lor ├«n p─âr╚Ťile componente; examinarea am─ânun╚Ťit─â a unei probleme; identificare, determinare a compozi╚Ťiei unei substan╚Ťe. ÔÇô Fr. analyse (lat. lit. analysis).
analizá (a ~) vb., ind. prez. 3 analizeáză
anal├şz─â s. f., g.-d. art. anal├şzei; pl. anal├şze
analiz├í vb., ind. prez. 1 sg. analiz├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. analize├íz─â
anal├şz─â s. f., g.-d. art. anal├şzei; pl. anal├şze
ANALIZÁ vb. 1. a cerceta, a examina, a investiga, a studia, a urmări, (livr.) a considera, (înv.) a medita, a privi, a socoti, (fig.) a explora, (înv. fig.) a scărmăna. (~ cauzele unui fenomen.) 2. v. examina. 3. a comenta, a explica, a interpreta, a tâlcui, (înv.) a întoarce, (fig.) a descifra. (~ un text literar.)
ANAL├ŹZ─é s. 1. analizare, cercetare, examen, examinare, investigare, investiga╚Ťie, studiere, studiu, (pop.) cercare, (├«nv.) r─âspicare, (fig.) explorare. (O ~ serioas─â a problemelor.) 2. v. examinare. 3. (MED.) prob─â. (~ hepatic─â.) 4. (CHIM.) analiz─â electrochimic─â v. electroanaliz─â.
A analiza Ôëá a sintetiza
Analiz─â Ôëá sintez─â
ANALIZ├ü vb. I. tr. 1. A cerceta un lucru descompun├óndu-l ├«n p─âr╚Ťile lui componente. 2. A examina cu aten╚Ťie ├«n vederea unor concluzii documentate. ÔÖŽ A examina un text sub aspect gramatical, stilistic, literar etc. [< fr. analyser].
ANAL├ŹZ─é s.f. 1. (op. sintez─â) Metod─â general─â de cercetare a realit─â╚Ťii bazat─â pe descompunerea proceselor, a obiectelor studiate etc. ├«n p─âr╚Ťile lor componente; examinare am─ânun╚Ťit─â a unei probleme. ÔŚŐ ├Än ultim─â analiz─â = ├«n concluzie. 2. Analiz─â matematic─â = ramur─â a matematicii care studiaz─â func╚Ťiile, limitele, derivatele ╚Öi aplica╚Ťiile lor. 3. (Chim.) Descompunere a unei substan╚Ťe ├«n elementele ei constitutive. [< fr. analyse < lat., gr. analysis].
ANALIZ├ü vb. tr. 1. a cerceta un lucru, un fenomen etc. descompun├óndu-l ├«n elementele lui componente. ÔŚŐ a identifica compozi╚Ťia unei substan╚Ťe. 2. a examina cu aten╚Ťie ├«n vederea unor concluzii documentate. ÔŚŐ a examina un text (gramatical, literar, stilistic etc.). (< fr. analyser)
ANAL├ŹZ─é s. f. 1. metod─â ╚Ötiin╚Ťific─â de cercetare a realit─â╚Ťii, bazat─â pe descompunerea proceselor, a obiectelor studiate ├«n p─âr╚Ťile lor constitutive. ÔŚŐ examinare am─ânun╚Ťit─â a unei probleme, opere literare, a unui text. ÔÖŽ ├«n ultim─â ~ = ├«n concluzie, ca ├«ncheiere. 2. ~ matematic─â = ramur─â a matematicii care studiaz─â func╚Ťiile, limitele, derivatele ╚Öi aplica╚Ťiile lor. 3. descompunere a unei substan╚Ťe, pentru a-i stabili compozi╚Ťia chimic─â. 4. ~ cortical─â = func╚Ťie a cortexului prin care se desprind ├«nsu╚Öirile generale ╚Öi cele specifice ale obiectelor ╚Öi fenomenelor. (< fr. analyse, gr. analysis)
A ANALIZ├ü ~├ęz tranz. 1) A supune unei analize; a cerceta; a studia; a investiga. 2) chim. (structura unor substan╚Ťe) A determina prin analiz─â. /<fr. analyser
ANAL├ŹZ─é ~e f. 1) Metod─â ╚Ötiin╚Ťific─â de cercetare a realit─â╚Ťii bazat─â pe descompunerea proceselor, a obiectelor ├«n p─âr╚Ťi componente. ÔŚŐ ├Än ultim─â ~ ├«n concluzie. 2) chim. Procedeu de stabilire a compozi╚Ťiei chimice a unei substan╚Ťe. 3): ~ gramatical─â descompunere a cuvintelor ╚Öi propozi╚Ťiilor ├«n elemente alc─âtuitoare ╚Öi determinarea valorii lor gramaticale. [G.-D. analizei] /<lat. analysis, fr. analyse
analiz├á v. a face analiz─â, a descompune un tot ├«n p─âr╚Ťile sale spre a-l studia.
analiz─â f. 1. descompunerea unui tot ├«n p─âr╚Ťile sale, a unui corp ├«n elementele sale; analiz─â cantitativ─â, calitativ─â, dup─â cum se constat─â num─ârul ori natura elementelor constitutive; analiz─â gramatical─â, logic─â, descompunerea unei propozi╚Ťiuni ├«n p─âr╚Ťile ei de cuv├ónt, a unei fraze ├«n propozi╚Ťiunile sale ╚Öi a unei propozi╚Ťiuni ├«n termenii s─âi; analiz─â literar─â, ar─âtarea frumuse╚Ťilor unei compozi╚Ťiuni; analiz─â matematic─â, expunere a propriet─â╚Ťilor figurilor traduse ├«n ecua╚Ťiuni algebrice; 2. extras sau rezumat dintrÔÇÖo carte, dintrÔÇÖun discurs; 3. Filoz. metoada prin care cineva se urc─â dela compus la simplu, dela efecte la cauze.
*anal├şz─â f., pl. e (vgr. an├ílysis, d. anal├Żo, desfac). Chim. Descompunerea unu─ş lucru ├«n p─âr╚Ťile care-l compunea┼ş: analiza ape─ş, a aerulu─ş. Analiz─â cantitativ─â, calitativ─â, dup─â cum se cerceteaz─â cantitatea sa┼ş calitatea elementelor constitutive. Gram. Analiz─â logic─â, descompunerea une─ş fraze ├«n propozi╚Ťiun─ş ╚Öi a propozi╚Ťiunilor ├«n sub─şect, predicat ╚Ö. a. Analiz─â gramatical─â, cercetarea cuvintelor din punctu de vedere al specii─ş, genulu─ş ╚Ö. a. Analiz─â literar─â, ar─âtarea p─âr╚Ťilor ur├«te sa┼ş frumoase ale une─ş scrier─ş. Mat. Expunerea propriet─â╚Ťilor figurilor traduse ├«n ec┼şa╚Ťiun─ş algebrice. Log. Enumerarea, distingerea ╚Öi compararea ├«ntre ele a ideilor par╚Ťiale cuprinse ├«ntrÔÇÖuna general─â. Extras, rezumat, recensiune a une─ş scrier─ş sa┼ş discurs. ÔÇô La Negr. an├ílis, n., pl. ur─ş (dup─â ngr.). V. sintez─â.
*analiz├ęz v. tr. (d. analiz─â; fr. analyser). Fac analiz─â, examinez pin analiz─â.
ANALIZA vb. 1. a cerceta, a examina, a investiga, a studia, a urm─âri, (livr.) a considera, (├«nv.) a medita, a privi, a socoti, (fig.) a explora, (├«nv. fig.) a sc─ârm─âna. (~ cauzele unui fenomen.) 2. a cerceta, a examina, a m─âsura, a observa, a scruta, a studia, a urm─âri, (pop.) a iscodi, (├«nv. ╚Öi reg.) a oglindi, (├«nv.) a cerca, a ispiti. (├Äl ~ cu aten╚Ťie.) 3. a comenta, a explica, a interpreta, a t├«lcui, (├«nv.) a ├«ntoarce, (fig.) a descifra. (~ un text literar.)
ANALIZ─é s. 1. analizare, cercetare, examen, examinare, investigare, investiga╚Ťie, studiere, studiu, (pop.) cercare, (├«nv.) r─âspicare, (fig.) explorare. (O ~ serioas─â a problemelor.) 2. cercetare, examinare, observare, observa╚Ťie, scrutare, studiere, studiu, (pop.) iscodire, (├«nv.) iscoad─â, ispit─â, ispitire. (~ atent─â a cuiva.) 3. (MED.) prob─â. (~ hepatic─â.) 4. (CHIM.) analiz─â electrochimic─â = electroanaliz─â.
analiz─â facial─â(sedim.), (engl.= facies analysis) descrierea ╚Öi siste-matizarea secven╚Ťelor faciale sedimentare, ├«n succesiune vertical─â, sub controlul extinderii lor areale, av├ónd drept scop interpretarea proceselor ╚Öi mediilor de depunere ├«n termenii Ôćĺ modelului facial (set de variabile viz├ónd procesele, agentul, bazinul, contextul geologic-tectonic ╚Öi rela╚Ťia sa cu aria surs─â). A.f. implic─â o metodologie variat─â, ce include o serie de analize: granulometric─â, morfometric─â, a structurilor sedimentare, paleontologic─â, microscopic─â etc. ╚Öi opereaz─â, ├«n func╚Ťie de scara observa╚Ťiei, cu grade de detaliere foarte diferite.
analiz─â, demers muzicologic care vizeaz─â studierea ╚Öi determinarea componentelor structurale ÔÇô disocierea ├«n prealabil ÔÇô ale unui text muzical, inform├ónd eventual ╚Öi asupra tehnicii generale a elabor─ârii acestuia. A. poate fi ├«n╚Ťeleas─â fie ca metod─â de investigare fie ca specialitate muzicologic─â de sine st─ât─âtoare, dup─â cum ea se subordoneaz─â anumitor discipline (ca de ex. teoria* superioar─â a muzicii, etnomuzicologia*) ale c─âror teze este chemat─â s─â le demonstreze sau ├«╚Öi are propriul obiect, propria finalitate ╚Öi propria metodologie. ├Än m─âsura ├«n care se men╚Ťine la nivelul simplei descrieri morfologice, a. interfereaz─â modalit─â╚Ťile didactice de abordare a tehnicii de compozi╚Ťie (1, 2). ├Äns─â╚Öi na╚Öterea ca no╚Ťiune ╚Öi afirmarea ca modalitate de studiu ale a. s-au petrecut ├«n cadre scolastice, anume ├«n acelea ale unui tratat din sec. 17 [Burmeister, Musica poetica, 1606 ÔÇô v. afectelor, teoria; figur─â (2)], pentru ca ├«n sec. urm─âtor (la J. Mattheson, de pild─â) a. s─â devin─â o component─â a a╚Öa-numitei Kompositionslehre (ÔÇ×├«nv─â╚Ť─âtura compozi╚Ťiei muzicaleÔÇŁ), domeniu de care, ├«n parte, va continua s─â fie legat─â ╚Öi ├«n decursul evolu╚Ťiei ulterioare. (Limitele a. muzicale ca gen s-au datorat ├«ns─â, mult─â vreme, tocmai nedep─â╚Öirii nivelului didactic ├«n a. practicate ├«n afara ╚Öcolii). Statutul a. se diferen╚Ťiaz─â ├«ncep├ónd din sec. 19; ea apare integrat─â ├«n monografii ╚Öi tratate de istoria muzicii (la Ph. Spitta, F.J. F├ętis, A. W. Ambros ╚Ö.a.), comport├ónd ├«n aceast─â calitate caracterul circumscris al unei ÔÇ×specialit─â╚Ťi ├«n specialitateÔÇŁ; continu─â, de asemenea, s─â slujeasc─â pedagogia compozi╚Ťiei (V. dÔÇÖIndy); se emancipeaz─â, ├«n fine, se constituie ╚Öi se consolideaz─â ca disciplin─â de sine st─ât─âtoare, fie ├«n limitele a. de tip hermeneutic ini╚Ťiat─â de H. Kretschmar (urmat direct de A. Schering) ÔÇô a. care urm─âre╚Öte modul ├«n care ÔÇ×poeticaÔÇŁ muzical─â se incorporeaz─â ╚Öi se traduce prin structur─â, moment cu moment al desf─â╚Öur─ârii operei, ├«ncep├ónd cu elementul tematic ╚Öi continu├ónd cu peripe╚Ťiile trasform─ârii lui pe tot parcursul compozi╚Ťiei ÔÇô fie ca a. de tip formal, precum aceea ÔÇ×reductiv─âÔÇŁ instituit─â de H. Schenker ÔÇô a. chemat─â s─â demonstreze c─â mecanismul de generare a operei (tonale) rezid─â ├«n constituirea acesteia ├«n trei ÔÇ×straturiÔÇŁ structurale de complexitate progresiv─â, deductibile unul din altul, pe o structur─â armonic─â profund─â (rela╚Ťia T-D-T), subiacent─â oric─ârui text muzical (Mittelgrund), apoi a treia, de suprafa╚Ť─â (Vordergrund) ÔÇô fie, ├«n sf├ór╚Öit, ├«n str├óns─â rela╚Ťie cu domeniile teoriei*, esteticii*, psihologiei* muzicii; o seam─â de concepte cum sunt func╚Ťie* ╚Öi func╚Ťionalitate muzical─â, ÔÇ×reprezentare sonor─âÔÇŁ (Tonvorstellung), form─â*, ritm*, armonie*, stil*, ÔÇ×dinamic─â interioar─âÔÇŁ (Innerdynamik) etc., a╚Öa cum se contureaz─â ele ├«n primele decenii ale sec. 20, la teoreticieni ca H. Riemann, G. Adler, E. Kurth, H. Mersmann ╚Ö.a., hot─âr─âsc (la aceia╚Öi) ╚Öi sensurile a. muzicale, asigur├ónd acesteia o solid─â baz─â sistematic─â ╚Öi metodologic─â ╚Öi ferind-o implicit de descriptivismul ╚Öi riscul ╚Öabloniz─ârii ce vor deveni inerente, cu timpul, a. de tip kretschmarian (mai ales ├«n formele ei ÔÇ×popularizateÔÇŁ prin ghidurile de concert, programele de sal─â etc.). Autonomia a. ╚Öi corela╚Ťia ei cu marile sinteze teoretice, departe de a se exclude una pe cealalt─â, constituie, ├«n toate cazurile citate, mai sus ca ╚Öi ├«n altele, aspectele complementare ale unui proces de maturizare a demersului analitic, al c─ârui ultim ╚Ťel devine acum unul supramorfologic: fie ÔÇ×logica muzical─âÔÇŁ (Riemann), fie ÔÇ×stilulÔÇŁ (Adler), fie problematica formei* muzicale (B. Asafiev, H. Degen), fie fluxul de ÔÇ×energieÔÇŁ, ÔÇ×dinamica interioar─âÔÇŁ (Kurth, ├«n parte Mersmann) (v. energetism), ca principii ce definesc, dintr-o perspectiv─â fenomenologic─â (v. fenomenologie), specificitatea, esen╚Ťa, ce-ul ireductibil nu numai al operei ci ╚Öi al g├óndirii muzicale ├«nse╚Öi. (De notat c─â ├«n sistemul a. riemanniene pot fi deslu╚Öite anticip─âri ale a. muzicale structuraliste, ÔÇ×logica muzical─âÔÇŁ fiind pe de o parte logica unor ÔÇ×rela╚ŤiiÔÇŁ ce se stabilesc ├«n cadrul fiec─ârui parametru* ÔÇô melodic, armonic, ritmic etc. ÔÇô al structurii*, logica func╚Ťiilor motivului* pe plan orizontal ╚Öi vertical etc., iar pe de alt─â parte cea care face posibil─â comunicarea dintre autor ╚Öi ascult─âtor). Sarcina de ÔÇ×a ╚Ťine pasulÔÇŁ cu noua problematic─â de crea╚Ťie ╚Öi mai ales cu diversificarea caleidoscopic─â a acesteia, proprii muzicii sec. 20, revine a. ├«n perioada inter- ╚Öi postbelic─â. Cea mai ferm─â angajare a a. ├«n aceast─â direc╚Ťie se produce ├«n lucr─ârile teoretice ale unor compozitori marcan╚Ťi ai sec. (Schoenberg, Hindemith, Messiaen ╚Ö.a.), preocupa╚Ťi s─â-╚Öi defineasc─â, explice, fundamenteze propria concep╚Ťie ╚Öi tehinic─â de compozi╚Ťie, propriul ÔÇ×sistemÔÇŁ de g├óndire muzical─â. ├Än situa╚Ťia ├«n care scopul a. continu─â s─â fie unul fenomenologic, de dezv─âluire a ÔÇ×identit─â╚ŤiiÔÇŁ ÔÇô fie ea ╚Öi de ordin formal ÔÇô a operei sau a specificit─â╚Ťii unor componente de limbaj, devine evident c─â metodele prestabilite de a. sunt incompatibile cu extrema varietate a obiectelor analizate, c─â ÔÇ×o metod─â unic─â sau preferen╚Ťial─â de a. nu poate existaÔÇŁ (R. Stephan), c─â deci condi╚Ťiile eficacit─â╚Ťii a. este adaptarea metodei ei la realit─â╚Ťile noilor tehnici de compozi╚Ťie, netonale (serialismul* sau muzicii neomodale ÔÇô v. mod (10) ÔÇô de pild─â) sau aplecarea ei aupra unor laturi formale sau/╚Öi principii formative ale unei opere sau unui corpus muzical, laturi ╚Öi principii decelate ├«n prealabil (de c─âtre analist) drept caracterizante pentru obiectul studiat (sunt edificatoare ├«n acest sens: a. ritmului ca factor polarizant al tututor dimensiunilor structurale ale discursului, efectuat─â de P. Boulez ├«n Le sacre du printemps de Stravinski; identificarea de c─âtre E. Lendvai a sec╚Ťiunii de aur* ca principiu unificator al micro- ╚Öi macrostructurii ├«n opera bartokian─â; ├«n muzicologia* rom├óneasc─â, determinarea dimensiunilor modal─â, eterofonic─â [v. eterofonie], varia╚Ťional─â a muzicii lui Enescu). A doua jum─âtate a sec. 20 aduce cu sine o accentuat─â scientizare a a. muzicale, mai exact, o poten╚Ťare a ei ca demers ╚Ötiin╚Ťific (maximizarea rigorii abord─ârii obiectului ╚Öi a exactit─â╚Ťii determin─ârilor lui formale) prin conexiuni interdisciplinare (procese de aceea╚Öi natur─â au loc ├«n ├«ntreg arealul ╚Ötiin╚Ťelor umane ╚Öi sociale ├«n perioada postbelic─â). Permeabilitatea a. muzicale fa╚Ť─â de bagajul metodologic ╚Öi conceptual al diferitelor discipline contemporane (lingvistic─â structural─â, semiotic─â, cibernetic─â, subdiscipline ╚Öi teorii ale matematicii moderne; informatic─â etc.) reprezint─â o constant─â a dezvolt─ârii ei de-a lungul aproximativ ultimei treimi de sec. ├Än tot acest r─âstimp, a. muzical─â nu a contenit s─â-╚Öi intensifice, multiplice, ├«nnoiasc─â, at├ót strategiile disociative c├ót ╚Öi pe acelea viz├ónd studiul raportului diversitate-unitate dintre componentele structurale (morfologice / sintactice) ale textului. Lucrul s-a petrecut ini╚Ťial sub impactul acelei ÔÇ×emergen╚Ťe a structuralismuluiÔÇŁ (J.-J. Nattiez) ╚Öi a ÔÇ×conjunc╚Ťiei semiotic─â-lingvistic─âÔÇŁ (idem) ce se produceau ├«n anii ÔÇÖ70 ├«n c├ómpul lingvisticii; aplicat─â din totdeauna structurii ÔÇô ÔÇ×substan╚Ťa [muzicii] fiind ├«ntruc├ótva structur─âÔÇŁ (V. Nemoianu) ÔÇô a. muzical─â s-a g─âsit atunci ├«n situa╚Ťia paradoxal─â de a fi desemnat─â structuralist─â, ├«n virtutea faptului c─â redefinirea concep╚Ťiei ╚Öi instrumentarului ei s-a produs ca urmare a unor transferuri (cu adapt─ârile necesare) din domeniile lingvisticii struturale ╚Öi semioticii. Consider├ónd realitatea strutural─â a operei ├«ntru-un sistem de referin╚Ťe teoretice, ├«n categorii ╚Öi legi de organizare, ├«n ultima instan╚Ť─â, ├«ntr-un ansamblu de conven╚Ťii esen╚Ťialmente diferite de cele clasice, demersul analitic structuralist este ÔÇô din perspectiv─â at├ót istoric─â c├ót ╚Öi epistemologic─â ÔÇô un ÔÇ×cap de serieÔÇŁ al transform─ârilor profunde pe care a. muzical─â le parcurge ├«n ultimele decenii ale sec. 20. ÔÖŽ Se vorbe╚Öte spre finele acestui secol de model─âri analitice ale domeniului muzical, a. muzical─â ├«ns─â╚Öi fiind conceput─â drept model, drept simulare a faptului muzical. Se pot depista, cu pornire din faza sa structuralist─â, dou─â asemenea tipuri de modelare a domeniului muzical: cea lingvistic─â ╚Öi cea matematic─â. Primul caz include, printre altele: a) metoda paradigmatic─â de a. a lui N. Ruwet (pliat─â pe distribu╚Ťionismul lingvistic american al lui Z.S. Harris ╚Öi axat─â pe factorul melodic, urm─ârind modul de distribuire ╚Öi variere ├«n plan temporal-sintagmatic a unit─â╚Ťilor minimale de vocabular muzical, apartenen╚Ťa axei paradigmatice) ╚Öi b) strategiile analitice deduse din teoria generativ─â a muzicii tonale, elaborat─â de F. Lerdahl ╚Öi R. Jackendoff ╚Öi centrate ├«n principal pe muzica omofon─â (teorie de influen╚Ť─â post-chomskian─â ╚Öi, totodat─â, post-schenkerian─â ÔÇô acela╚Öi post-schenkerianism prezent ├«n Fran╚Ťa la N. Mee├╣s, C. Deli├Ęge, ╚Öi ├«n mare vog─â ├«n S.U.A., printre al╚Ťii la A. Forte). Un pas important ├«n formalizarea matematic─â a a. muzicale ├«l constituie a╚Öa-numita teorie a claselor de ├«n─âl╚Ťimi (pitch-class theory) (M. Babbit, J. Rahn, A. Forte, J.N. Straus, L. Solomon), cu derivatele sale operante ├«n domeniul intervalicii ╚Öi al ritmicii; fiind modelat─â prin teoria matematic─â a mul╚Ťimilor (sunetele sunt substituite prin numere, iar grup─ârile de sunete sunt tratate ca mul╚Ťimi, submul╚Ťimi ╚Öi familii de mul╚Ťimi, ├«ntre care se stabilesc rela╚Ťii ╚Öi se efectueaz─â opera╚Ťii algebrice), teoria ÔÇô ├«mpreun─â cu metoda sa aferent─â de a. ÔÇô era ini╚Ťial aplicabil─â exclusiv muzicii serial-dodecafonice; ulterior, ea vizeaz─â ├«ntregul c├ómp muzical post-tonal ÔÇô la aceast─â extensie contribuind ╚Öi varianta modal─â a teoriei, elaborat─â de A. Vieru. Pe un alt palier al model─ârii, aplica╚Ťiile cibernetice ╚Öi informatice (teoria informa╚Ťiei, a. asistat─â de computer) au, prin caracterul lor algebric, corelat cu acela statistic-probabilistic, rolul de a valida sau invalida rezultatele a., de a automatiza ra╚Ťionamentul analitic prin intermediul unor metode de cuantificare ╚Öi, ├«n final, de a algoritmiza ├«ntregul proces analitic ╚Öi componistic. Datele astfel ob╚Ťinute sunt pertinente ├«ndeosebi ├«n a. ╚Öi sinteza comparat─â a stilurilor (Lomax). Un caz special al model─ârii lingvistice ├«n a. muzical─â ├«l reprezint─â semiotica* muzical─â, ├«ntr-o prim─â faz─â interesat─â de sintax─â (semiologia muzical─â a lui J.-J. Nattiez), mai nou centrat─â pe factorii semantic-referen╚Ťiali (un rol important ├«l joac─â aici aplicarea principiilor naratologiei literare) ╚Öi pragmatici ai faptului muzical conceput pe trei nivele (J. Molino): poetic, neutru, estezic. Atitudinea poststructuralist─â fa╚Ť─â de a. este una esen╚Ťialmente critic─â ╚Öi, ├«n consecin╚Ť─â, negativ─â. Metadiscursul muzical postmodern, pled├ónd pentru o viziune con- ╚Öi intertextualist─â, se ├«ndep─ârteaz─â din ce ├«n ce mai mult de ├«ns─â╚Öi cerin╚Ťele ╚Öi obiectivele a. muzicale, a╚Öa cum au fost ele concepute p├ón─â acum. Tezele radicale ale relativismului ╚Öi antira╚Ťionalismului contemporan aplicate ├«n muzicol. conduc la afirmarea inoperabilit─â╚Ťii a. muzicale ╚Öi, ├«n consecin╚Ť─â, la estomparea p├ón─â la eliminare a practic─ârii acesteia. ÔÖŽ ├Än muzicologia rom├óneasc─â a. apare relativ t├órziu (sec. 20), mai ├«nt├ói ca instrument de cercetare ├«n serviciul unor discipline ca istoriografia (G. Breazul), folcloristica (C. Br─âiloiu) sau bizantologia (I.D. Petrescu), ├«n etapa interbelic─â a dezvolt─ârii acestora. Constituirea a. ca gen muzicologic autonom (prin aplecarea ei exclusiv─â ╚Öi univoc─â asupra compozi╚Ťiei) se produce ├«n deceniile postbelice, ├«n contextul general al maturiz─ârii muzicol. ╚Öi din necesitatea lichid─ârii unor ÔÇ×datoriiÔÇŁ ale acesteia fa╚Ť─â de activitatea de crea╚Ťie. Se poate spune c─â ├«ntr-o durat─â istoric─â minim─â, a. muzical─â rom├óneasc─â a atins, gra╚Ťie dezvolt─ârii numerice, diversific─ârii tipologice, variet─â╚Ťii obiectivelor (problematicii), bunei ├«nzestr─âri tehnice ╚Öi teoretice, principalele etape de evolu╚Ťie pe plan mondial al acestei specialit─â╚Ťi, disting├óndu-se nu o dat─â, ╚Öi prin contribu╚Ťii originale. O panoramare a a. muzicale dup─â criteriul naturii ╚Öi extensiei obiectivelor ei eviden╚Ťiaz─â, fire╚Öte, ╚Öi ├«n peisajul muzicologic autohton categorii de a. raportate la o partitur─â sau un corpus muzical anume, sau la laturi anume ale limbajului unui compozitor, ca ╚Öi ale a. care instrumenteaz─â cercetarea unor stiluri sau studiul unor parametri, sisteme (II) sau subsisteme muzicale istoric determinate. A. precum cele consacrate cvartetelor de Beethoven (T. Ciornea), melodicii palestriniene (L. Comes), polifoniei vocale a Rena╚Öterii (M. Eisikovits), formelor muzicale ale barocului la J.S. Bach (S. Todu╚Ť─â), servind determin─ârii ÔÇ×specificului rom├ónescÔÇŁ al armoniei lui Enescu (Speran╚Ťa R─âdulescu) sau unor exegeze teoretice ├«n domeniile modalului ╚Öi armoniei modale (G. Firca, W.G. Berger, A. Vieru) etc. r─âspund (╚Öi) unor importante deziderate de sintez─â muzicologic─â; amploarea obiectivelor acestor a. sau a studiilor care le ├«nglobeaz─â este, de la caz la caz, conjugabil─â cu amploarea orizontului ╚Öi relevan╚Ťei teoretice ale scrierilor ├«n cauz─â. Unul dintre domeniile de cercetare care au prilejuit manifestarea din plin a capacit─â╚Ťilor sintetizatoare ├«n studiul analitic, ╚Öi astfel, accesul real al anali╚Ötilor la esen╚Ťa structural─â a muzicii a fost cel al exegezei enesciene: surprinderea ├«ntr-o serie de a. a procesualit─â╚Ťilor ciclice*, varia╚Ťionale*, eterofonice, a specificului modal* etc. din muzica lui Enescu constituie m─ârturiile unui atare rezultat.
ANAL├ŹZ─é (< fr., lat. m.) s. f. 1. Descompunere real─â sau mintal─â a unui obiect, fenomen sau a rela╚Ťiilor dintre obiecte, fenomene etc., ├«n p─âr╚Ťile lor componente, ├«n scopul cunoa╚Öterii; examinare am─ânun╚Ťit─â, parte cu parte, a unei probleme, a unui obiect de studiu. V. sintez─â. ÔÖŽ A. psihologic─â = modalitate de investigare prin diverse procedee (descriere, introspec╚Ťie, monolog interior etc.) a con╚Ötiin╚Ťei, a tr─âirilor suflete╚Öti, a raporturilor omului cu mediul. (SOCIOL.) A. func╚Ťional─â = metod─â de cercetare pun├«nd accentul pe eviden╚Ťierea articula╚Ťiilor reciproce ale elementelor ╚Öi pe descrierea traiectoriei ce caracterizeaz─â dinamica de ansamblu a obiectului considerat. A. sistemic─â = metod─â dezvoltat─â ├«n cadrul teoriei generale a sistemelor. A. de con╚Ťinut = ansamblu de tehnici aplicate comunic─ârilor orale sau scrise ale indivizilor, ├«n vederea interpret─ârii lor ╚Ötiin╚Ťifice. A. critic─â = procedeu de studiu al lucr─ârilor literare, prin punerea ├«n lumin─â a elementelor constitutive; analiz─â de text. A. chimic─â = procedeu pentru stabilirea compozi╚Ťiei chimice (calitative sau cantitative) a substan╚Ťelor cu ajutorul unor reac╚Ťii chimice specifice sau pe baza propriet─â╚Ťilor fizico-chimice specifice. A. conforma╚Ťional─â = domeniu al stereochimiei care studiaz─â propriet─â╚Ťile fizice ╚Öi chimice ale conformerilor, stabilind conforma╚Ťia privilegiat─â. A. biochimic─â = procedeu de cercetare care pune ├«n eviden╚Ť─â o substan╚Ť─â chimic─â aflat─â ├«ntr-un lichid organic; este folosit─â curent ├«n clinic─â pentru decelarea unor tulbur─âri ale metabolismului. A. biologic─â = opera╚Ťie prin care se determin─â ac╚Ťiunea fungicid─â sau insecticid─â a produselor chimice destinate combaterii bolilor sau d─âun─âtorilor. A. economic─â = cercetare obiectiv─â (cantitativ─â sau calitativ─â) bazat─â pe descompunerea ├«n elementele componente ale proceselor ╚Öi fenomenelor economice, a factorilor de influen╚Ť─â ├«n scopul cunoa╚Öterii ╚Ötiin╚Ťifice a ├«ntregii activit─â╚Ťi economice. A. contabil─â = stabilirea pe baz─â de documente, ├«n mod distinct pentru fiecare opera╚Ťiune economic─â, a conturilor corespondente ╚Öi a p─âr╚Ťilor acestora (debit sau credit) ├«n care urmeaz─â s─â se ├«nregistreze concomitent acelea╚Öi sume; stabilirea corela╚Ťiei dintre pozi╚Ťiile (posturile) de bilan╚Ť. A. marginal─â = cercetare bazat─â pe folosirea multiplicatorilor, a metodelor calculului diferen╚Ťial ╚Öi integral ├«n studierea fenomenelor economice. 2. A. statistic─â = stabilirea ╚Öi explicarea leg─âturilor ╚Öi legit─â╚Ťilor ├«n dezvoltarea fenomenelor de mas─â, pe baz─â de date ob╚Ťinute prin observare ╚Öi prelucrare statistic─â. 3. (TELEC.) Analiza imaginii = descompunerea unei imagini ├«n elemente simple, susceptibile de a fi transformate ├«n semnale electrice transmisibile individual; este utilizat─â ├«n televiziune, telefotografie etc. 4. A. matematic─â = ramur─â a matematicii care studiaz─â func╚Ťiile, limitele ╚Öi aplica╚Ťiile lor (ex. derivatele, diferen╚Ťialele, integralele etc.), precum ╚Öi rela╚Ťiile ├«n care intervin acestea. Bazele a.m. au fost puse de Newton ╚Öi Leibniz prin introducerea calculului diferen╚Ťial ╚Öi integral. Dezvolt─âri ulterioare se datoreaz─â Euler, Cauchy, Riemann, Cantor etc. A. numeric─â = ramur─â a matematicii care studiaz─â rezolvarea numeric─â a problemelor ╚Öi evaluarea erorilor ce pot s─â apar─â ├«n solu╚Ťiile bazate pe metode de calcul aproximativ. A. func╚Ťional─â = ramur─â a matematicii care se ocup─â cu studiul spa╚Ťiilor vectoriale, topologice ╚Öi al func╚Ťiilor definite pe aceste spa╚Ťii. Contribu╚Ťii ├«n a.f. au adus V. Voltera, D. Hilbert ╚Öi St. Banach. A. combinatorie (combinatorial─â) = capitol al algebrei care studiaz─â aranjamentele, combin─ârile ╚Öi problemele ├«n care este necesar─â num─ârarea diverselor posibilit─â╚Ťi de ordonare a unor elemente, dup─â reguli date. A. factorial─â v. factorial. 5. (FIZ.) Determinare a gradului ╚Öi a planului de polarizare a luminii. ÔÖŽ A. armonic─â = descompunere a unei m─ârimi periodice nesinusoidale ├«ntr-o sum─â de armonice. A. spectral─â v. spectral. 6. (INFORM.) A. informa╚Ťiei = atribuirea de indicatori pentru fiecare element memorat care s─â reflecte informa╚Ťia stocat─â. 7. A. granulometric─â v. granulometrie.
ANAL├ŹZ─é s. f. (< fr. analyse < lat., gr. analysis): metod─â ╚Ötiin╚Ťific─â de cercetare a textelor, care const─â ├«n descompunerea acestora ├«n p─âr╚Ťile constitutive, ├«n vederea examin─ârii ╚Öi caracteriz─ârii lor adecvate din punct de vedere lingvistic. ÔŚŐ ~ fon├ętic─â: cercetare a sunetelor care compun cuvintele din texte (vocale, semivocale, consoane), a grupurilor de sunete din cuvinte (silabe, diftongi, triftongi), a alternan╚Ťelor fonetice existente ├«n cuvinte (vocalice, consonantice) etc. ÔŚŐ ~ fonol├│gic─â: cercetare a fonemelor unei limbi, a criteriilor de clasificare a acestora, a rela╚Ťiilor dintre foneme etc. ÔŚŐ ~ lexic├íl─â: cercetare a cuvintelor din texte dup─â alc─âtuirea lor, disting├ónd r─âd─âcina, tema ╚Öi termina╚Ťia; dup─â sfera lor de circula╚Ťie (cuvinte de argou, cuvinte de jargon, cuvinte populare, cuvinte regionale, cuvinte familiare, cuvinte tehnice, cuvinte ╚Ötiin╚Ťifice etc.); dup─â felul ├«n care au ap─ârut ├«n limb─â (prin derivare, prin compunere, prin conversiune, prin ├«mprumut); dup─â gruparea lor pe familii de cuvinte; dup─â apartenen╚Ťa lor la una din cele dou─â componente ale vocabularului (fondul principal de cuvinte ╚Öi masa vocabularului) etc. ÔŚŐ ~ sem├íntic─â: cercetare a cuvintelor din texte dup─â sensurile lor ╚Öi de aici ├«ncadrarea lor ├«n grupe diferite (antonime, omonime, paronime, sinonime; cuvinte monosemantice, cuvinte polisemantice; cuvinte concrete, cuvinte abstracte etc.). De obicei, a. semantic─â se realizeaz─â simultan cu cea lexical─â. ÔŚŐ ~ s├ęmic─â: cercetare a configura╚Ťiei semantice a unui cuv├ónt, a ansamblului (fasciculului) de tr─âs─âturi semantice specifice, ├«n unit─â╚Ťi minimale de semnifica╚Ťie denumite seme (v.). ÔŚŐ ~ gramatic├íl─â: cercetare a cuvintelor din texte ca unit─â╚Ťi morfologice (p─âr╚Ťi de vorbire) ╚Öi sintactice (p─âr╚Ťi de propozi╚Ťie) ╚Öi a unit─â╚Ťilor sintactice superioare (propozi╚Ťii ╚Öi fraze) care le cuprind. ÔŚŐ ~ morfol├│gic─â: cercetare a cuvintelor din texte ca p─âr╚Ťi de vorbire cu tr─âs─âturi distincte (substantive, adjective, articole, numerale, pronume, verbe, adverbe, interjec╚Ťii, prepozi╚Ťii, conjunc╚Ťii), a criteriilor de clasificare a acestora (originea; posibilitatea sau imposibilitatea de a lua cuno╚Ötin╚Ť─â prin sim╚Ťuri de obiectele denumite de acestea, de ├«nsu╚Öirile obiectelor, de procesele exprimate, de caracteristicile proceselor; sfera no╚Ťiunilor; genul; tipul de declinare sau de conjugare; modul alc─âtuirii; existen╚Ťa sau inexisten╚Ťa flexiunii; sensul; existen╚Ťa sau inexisten╚Ťa func╚Ťiei sintactice; distribu╚Ťia), a categoriilor gramaticale care le caracterizeaz─â (gen, num─âr, caz, persoan─â, compara╚Ťie, diatez─â, mod, timp), a tipurilor de flexiune c─ârora le apar╚Ťin (nominal─â, pronominal─â, verbal─â) etc. ÔŚŐ ~ sint├íctic─â: cercetare a cuvintelor din texte ca p─âr╚Ťi de propozi╚Ťie cu tr─âs─âturi distincte (principale: subiecte ╚Öi predicate; secundare: atribute, complemente ╚Öi elemente predicative suplimentare; speciale: apozi╚Ťiile; simple, complexe, multiple ╚Öi dezvoltate; anticipate ╚Öi reluate; cu aspect pozitiv ╚Öi cu aspect negativ; coordonate, intercalate ╚Öi incidente etc.), a criteriilor de clasificare a p─âr╚Ťilor de propozi╚Ťie (p─âr╚Ťile de vorbire prin care sunt exprimate sensurile construc╚Ťiilor, p─âr╚Ťile de vorbire de care depind), a propozi╚Ťiilor ├«n care acestea sunt induse (enun╚Ťiative, interogative, exclamative; simple ╚Öi dezvoltate; afirmative ╚Öi negative; principale ╚Öi secundare; regente ╚Öi subordonate; independente ╚Öi dependente; coordonate, intercalate ╚Öi incidente; cu subiect ╚Öi eliptice de subiect etc.), a tipurilor de subordonate (necircumstan╚Ťiale: subiective, predicative, completive de agent, atributive, completive directe; completive indirecte, predicative suplimentare; circumstan╚Ťiale; de loc, de timp, de mod, de cauz─â, de scop, instrumentale, sociative, condi╚Ťionale, concesive, consecutive, opozi╚Ťionale, de rela╚Ťie ╚Öi de excep╚Ťie; speciale; apozitive), a frazelor care includ propozi╚Ťiile, a ordinii (topicii) p─âr╚Ťilor de propozi╚Ťie ├«n propozi╚Ťii ╚Öi a propozi╚Ťiilor ├«n fraze, a tipurilor de raporturi sintactice din propozi╚Ťie ╚Öi din fraz─â (de coordonare, de subordonare, de ineren╚Ť─â ╚Öi apozi╚Ťionale) ╚Öi a mijloacelor de realizare a acestora (prepozi╚Ťii, locu╚Ťiuni prepozi╚Ťionale, conjunc╚Ťii, locu╚Ťiuni conjunc╚Ťionale, pronume ╚Öi adjective relative, pronume ╚Öi adjective nehot─âr├óte cu func╚Ťie rela╚Ťional─â, adverbe relative) etc. ÔŚŐ ~ lingv├şstic─â: cercetare complex─â a textelor din punct de vedere fonetic, lexical, semantic, gramatical (morfologic ╚Öi sintactic); stilistic ╚Öi ortografic. Este o analiz─â selectiv─â. Ea poate fi par╚Ťial─â (atunci c├ónd se are ├«n vedere numai o parte din aspectele amintite, s─â zicem aspectul lexical, aspectul semantic ╚Öi aspectul morfologic) sau complet─â (atunci c├ónd se au ├«n vedere toate aspectele amintite mai sus). ÔŚŐ ~ stil├şstic─â: cercetare a cuvintelor ╚Öi a construc╚Ťiilor lingvistice din punctul de vedere al valorilor afective, artistice pe care acestea le pot avea ├«n diferite contexte. Ea este o analiz─â subiectiv─â. ÔŚŐ ~ constituen╚Ťilor imedia╚Ťi: a. propozi╚Ťiilor prin ├«mp─âr╚Ťirea lor ├«n elemente constitutive sau constituen╚Ťi. Astfel, propozi╚Ťia Tabloul este frumos poate fi descompus─â mai ├«nt├ói ├«n doi constituen╚Ťi ÔÇô Tabloul + este frumos (subiectul + predicatul), apoi constituentul este frumos poate fi descompus ├«n al╚Ťi doi constituen╚Ťi ÔÇô este + frumos (verbul copulativ ╚Öi numele predicativ). ÔŚŐ ~ contrast├şv─â: a. bazat─â pe compararea fenomenelor a dou─â sau mai multe limbi naturale diferite, ├«n vederea pred─ârii uneia dintre ele vorbitorilor celeilalte. ÔŚŐ ~ distribu╚Ťion├íl─â: a. care ╚Ťine seama de totalitatea contextelor ├«n care apare un segment (v.). ÔŚŐ ~ func╚Ťion├íl─â: a. care ╚Ťine seama de func╚Ťia unui segment ├«n propozi╚Ťie.

Analiza dex online | sinonim

Analiza definitie

Intrare: analiz─â
analiz─â substantiv feminin
Intrare: analiza
analiza verb grupa I conjugarea a II-a