Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru analitic

anal├ştic, ~─â a [At: HASDEU, I. C. VIII / Pl: ~ici, -ice / E: fr analitique, lat analiticus, ngr ߯░╬Ż╬▒╬╗¤ů¤ä╬╣¤░¤î¤é] 1-2 Care se bazeaz─â pe analiz─â (1, 4). 3-4 Care procedeaz─â prin analiz─â (1, 4). 5 (├Äs) Chimie ~ ─â Ramur─â a chimiei care se ocup─â cu cercetarea elementelor ╚Öi combina╚Ťiilor lor. 6 (├Äs) Spirit ~ Capacitate mintal─â de a disocia p─âr╚Ťile componente ale unui ├«ntreg, spre a-l cunoa╚Öte Si: analitism (5). 7 (├Äas) Persoan─â care are capacitate analitic─â (6). 8 (├Äs) Limb─â -─â Limb─â care exprim─â raporturile gramaticale prin cuvinte izolate. 9 (├Äs) Geometrie ~─â Ramur─â a geometriei care folose╚Öte calculul algebric. 10 (├Äs) Fizic─â -─â Ramur─â a fizicii care folose╚Öte calculul infinitezimal.
ANAL├ŹTIC, -─é, analitici, -ce, adj. Care se bazeaz─â pe analiz─â, care procedeaz─â prin analiz─â. ÔŚŐ Chimie analitic─â = ramur─â a chimiei care se ocup─â cu cercetarea elementelor ╚Öi a combina╚Ťiilor lor. Spirit analitic = capacitate mintal─â de a disocia p─âr╚Ťile componente ale unui ├«ntreg; persoan─â care are aceast─â capacitate. Limb─â analitic─â = limb─â care exprim─â raporturile gramaticale prin cuvinte izolate. ÔÖŽ (Mat., Fiz.) Care folose╚Öte calculul algebric ╚Öi infinitezimal. Geometrie analitic─â. ÔÇô Din fr. analytique, lat. analyticus.
ANAL├ŹTIC, -─é, analitici, -ce, adj. Care se bazeaz─â pe analiz─â, care procedeaz─â prin analiz─â. ÔŚŐ Chimie analitic─â = ramur─â a chimiei care se ocup─â cu cercetarea elementelor ╚Öi a combina╚Ťiilor lor. Spirit analitic = capacitate mintal─â de a disocia p─âr╚Ťile componente ale unui ├«ntreg; persoan─â care are aceast─â capacitate. Limb─â analitic─â = limb─â care exprim─â raporturile gramaticale prin cuvinte izolate. ÔÖŽ (Mat., Fiz.) Care folose╚Öte calculul algebric ╚Öi infinitezimal. Geometrie analitic─â. ÔÇô Din fr. analytique, lat. analyticus.
ANAL├ŹTIC, -─é, analitici, -e, adj. Care se bazeaz─â pe analiz─â, care procedeaz─â prin analiz─â. Metod─â analitic─â. Judecat─â analitic─â. ÔŚŐ [Filimon a scris] o serie de articole teatrale, cari dovedesc un spirit cultivat, analitic ╚Öi serios. GHICA, S. A. 79. ÔŚŐ Chimie analitic─â = ramur─â a chimiei care se ocup─â cu cercetarea elementelor ╚Öi a combina╚Ťiilor care alc─âtuiesc o substan╚Ť─â oarecare. Limb─â analitic─â = limb─â ├«n care multe dintre caracteristicile gramaticale s├«nt exprimate prin cuvinte separate (╚Öi nu prin schimb─âri de termina╚Ťii). Limbile romanice s├«nt in general limbi analitice. ÔÖŽ (Mat., Fiz.) Care folose╚Öte calculul algebric ╚Öi infinitezimal. Geometrie analitic─â = ramur─â a geometriei care folose╚Öte ├«n studiul ei calculul algebric. Program─â analitic─â v. program─â.
ANAL├ŹTIC, -─é, analitici, -e, adj. Care se bazeaz─â pe analiz─â, care procedeaz─â prin analiz─â. ÔŚŐ Chimie analitic─â = ramur─â a chimiei care se ocup─â cu cercetarea elementelor ╚Öi a combina╚Ťiilor lor. Limb─â analitic─â = limb─â care se serve╚Öte de termeni speciali (prepozi╚Ťii, conjunc╚Ťii, pronume etc.) pentru a exprima raporturile gramaticale. ÔÖŽ (Mat.; Fiz.) Care folose╚Öte calculul algebric ╚Öi infinitezimal. ÔÇô Fr. analytique (lat. lit. analyticus).
anal├ştic adj. m., pl. anal├ştici; f. anal├ştic─â, pl. anal├ştice
anal├ştic adj. m., pl. anal├ştici; f. sg. anal├ştic─â, pl. anal├ştice
Analitic Ôëá sintetic
ANAL├ŹTIC, -─é adj. Bazat pe analiz─â. ÔŚŐ Chimie analitic─â = parte a chimiei care studiaz─â elementele componente ale substan╚Ťelor; limb─â analitic─â = limb─â care are tendin╚Ťa de a exprima prin cuvinte separate diferitele caracteristici gramaticale; (despre forme gramaticale) alc─âtuit din dou─â sau mai multe cuvinte; filozofie analitic─â = orientare filozofic─â care reduce filozofia la analiza mijloacelor lingvistice ╚Öi conceptuale ale cunoa╚Öterii. ÔÖŽ Care utilizeaz─â calculul algebric ╚Öi infinitezimal. [< fr. analytique, it. analitico, gr. analytikos].
ANAL├ŹTIC, -─é adj. 1. bazat pe analiz─â. ÔÖŽ chimie ~─â = ramur─â a chimiei care studiaz─â elementele componente ale substan╚Ťelor; limb─â ~─â = limb─â flexionar─â ├«n care raporturile gramaticale se exprim─â prin cuvinte izolate; filozofie ~─â = orientare care reduce filozofia la analiza mijloacelor lingvistice ╚Öi conceptuale ale cunoa╚Öterii. 2. care utilizeaz─â calculul algebric ╚Öi infinitezimal. ÔÖŽ geometrie ~─â = ramur─â a geometriei care studiaz─â propriet─â╚Ťile figurilor geometrice cu ajutorul calculului algebric. (< fr. analytique, lat. analythicus)
ANAL├ŹTIC ~c─â (~ci, ~ce) 1) Care este bazat pe analiz─â. ÔŚŐ Chimie ~c─â parte a chimiei care studiaz─â compozi╚Ťia chimic─â a substan╚Ťelor. Limb─â ~c─â limb─â ├«n care raporturile gramaticale sunt explicate prin cuvinte izolate. 2) mat. fiz. Care folose╚Öte calculul algebric ╚Öi infinitezimal. /<lat. analyticus, fr. analytique, germ. analytisch
analitic a. care procede prin analiz─â: tabla analitic─â a materiilor; limb─â analitic─â, care tinde a descompune cugetarea, exprim├ónd ideile ╚Öi rela╚Ťiunile lor prin vorbe ╚Öi particule izolate: limba rom├ón─â e limb─â analitic─â, cea latin─â e una sintetic─â; geometrie analitic─â, studiul geometriei cu ajutorul algebrei.
*anal├ştic, -─â adj. (vgr. analytik├│s). Care lucreaz─â analiz├«nd: metoda analitic─â. Limb─â analitic─â, care descompune cugetarea exprim├«nd ide─şle ╚Öi rela╚Ťiunile lor pin vorbe ╚Öi particule izolate, cum face limba rom├óneasc─â c├«nd zice pe al╚Ťi─ş (do┼ş─â cuvinte), pe c├«nd latina zicea alios (un cuv├«nt), sa┼ş fr. les hommes fa╚Ť─â de rom. oameni─ş. Geometrie analitic─â, studiat─â cu ajutoru algebre─ş. Adv. ├Än mod analitic. V. sintetic.
ANAL├ŹTIC, -─é adj. (< fr. analytique, it. analitico, gr. analitikos): ├«n sintagmele declinare analitic─â, flexiune analitic─â, form─â flexionar─â analitic─â, limb─â analitic─â, mod analitic, morfem analitic ╚Öi timp analitic (v.).

Analitic dex online | sinonim

Analitic definitie

Intrare: analitic
analitic adjectiv