analgezíe sf [At: DA / Pl: ~ii / E: fr analgésie, ngr αναλγησία] (Med) Lipsă totală sau parțială a sensibilității la durere (a unui organ sau a unei părți dintr-un organ) provocată de introducerea în organism a unei substanțe analgezice.

ANALGEZÍE s. f. Pierdere a sensibilității la durere. – Din fr. analgésie.

ANALGEZÍE s. f. Pierdere a sensibilității la durere, provocată prin introducerea în organism a unei substanțe analgezice. – Din fr. analgésie.

ANALGEZÍE S. f. Stare de insensibilitate trecătoare, produsă prin introducerea în organism a unei substanțe analgezice.

ANALGEZÍE s. f. Stare de insensibilitate trecătoare la dureri, produsă prin introducerea în organism a unei substanțe analgezice. – Fr. analgésie (< gr.).

analgezíe (a-nal- / an-al-) s. f., art. analgezía, g.-d. analgezíi, art. analgezíei

analgezíe s. f. (sil. mf. an-), art. analgezía, g.-d. analgezíi, art. analgezíei

ANALGEZÍE s.f. Insensibilitate temporară a unui organism, provocată de influența unei substanțe analgezice. [Gen. -iei. / < fr. analgésie, cf. gr. analgesia < a – fără, algos – durere].

ANALGEZÍE s. f. pierdere totală a sensibilității la durere; analgie. (< fr. analgésie)

ANALGÉZIE f. Stare patologică caracterizată prin pierderea sensibilității la durere. /<fr. analgésie

*analgezíe f. (vgr. analgesía, d. an-, fără, și álgos, durere). Med. Perderea simțiriĭ dureriĭ după ce aĭ luat un medicament.