analéptic, ~ă sn, a [At: DEX2 / Pl: ~ici, -ice / E: fr analeptique] 1-2 (Medicament) cu acțiune stimulantă asupra sistemului nervos central, în special asupra centrilor nervoși respiratori și circulatori.

ANALÉPTIC, -Ă, analeptici, -ce, s. n., adj. (Medicament) cu acțiune stimulatoare asupra sistemului nervos central, în special asupra centrilor nervoși respiratori și circulatori. – Din fr. analeptique.

ANALÉPTIC, -Ă, analeptici, -ce, s. n., adj. (Medicament) cu acțiune stimulantă asupra sistemului nervos central, în special asupra centrilor nervoși respiratori și circulatori. – Din fr. analeptique.

analéptic1 adj. m., pl. analéptici; f. analéptică, pl. analéptice

analéptic2 s. n., pl. analéptice

analéptic adj. m., pl. analéptici; f. sg. analéptică, pl. analéptice

analéptic s. n., pl. analéptice

ANALÉPTIC, -Ă adj., s.n. (Medicament) întăritor, fortifiant, tonic. [< fr. analeptique].

ANALÉPTIC, -Ă adj., s. n. (medicament) întăritor, fortificant, tonic. (< fr. analeptique, gr. analeptikos)

ANALÉPTIC ~că (~ci, ~ce) și substantival livr. (despre medicamente) Care întărește organismul; cu proprietăți de a întări organismul; reconfortant; tonifiant; fortifiant; întăritor; tonic. /<fr. analeptique