Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
14 definiții pentru analecte
analécte sfp [At: DA / E: fr analectes, lat analecte, ngr ὰνάλεϰτα] 1-2 (Înv) Texte (sau fragmente) alese și reunite din operele unuia sau mai multor scriitori Si: crestomație. 2 Titlu al unor antologii savante.
ANALÉCTE s. f. pl. Fragmente alese și reunite din operele unuia sau ale mai multor scriitori; crestomație. ♦ Titlul unor antologii savante. – Din fr. analectes, lat. analecta.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
ANALÉCTE s. f. pl. Fragmente alese și reunite din operele unuia sau mai multor scriitori; crestomație. ♦ Titlul unor antologii savante. – Din fr. analectes, lat. analecta.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
ANALÉCTE S. f. pl. (Latinism învechit) Fragmente alese din unul sau mai mulți scriitori și publicate în volum. V. crestomație. «Analectele» lui T. Cipariu.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
ANALÉCTE s. f. pl. (Înv.) Fragmente alese din unul sau mai mulți scriitori, publicate în volum. – Fr. analectes (lat. lit. analecta).
analécte s. f. pl.
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
analécte s. f. pl.
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
ANALÉCTE s. pl. crestomație. (~le lui T. Cipariu.)
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
ANALÉCTE s.f.pl. Culegere de bucăți alese din opera unui autor sau din literatura unui popor, a unei epoci etc. V. crestomație. [< fr. analectes, lat. analecta, cf. gr. analektos].
ANALÉCTE s. f. pl. culegere de texte alese din opera unui autor sau din literatura unui popor, a unei epoci. (< fr. analectes, lat. analecta)
- sursa: MDN '00 2000
- permalink
analecte f. pl. culegere de bucăți alese (în proză).
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
*analécte n. pl. (lat. analecta, d. vgr. análekta, pl. d. análektos, cules. V. catalecte). Bucățĭ alese dintr’un scriitor saŭ dintr’o literatură.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
ANALECTE s. pl. crestomație. (~ lui T. Cipariu.)
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
analecte definitie
analecte dex
Intrare: analecte
analecte
substantiv feminin plural