Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

23 defini╚Ťii pentru anagram─â

anagrama vt [At: DEX2 / Pzi: ~m├ęz / E: anagram─â] 1 A schimba ordinea literelor unui cuv├ónt pentru a ob╚Ťine alt cuv├ónt Si: (rar) a anagramatiza (1). 2-3 A transcrie sub form─â de anagram─â (1-2) Si: (rar) a anagramatiza (2-3).
anagr├ím─â sf [At: MAIORESCU, L. 99 / V: -gram sm / Pl: ~me / E: fr anagramme] 1-2 Cuv├ónt format (din citirea de-a-ndoaselea sau) din schimbarea ordinii literelor care alc─âtuiesc un alt cuv├ónt. 3 Schimbare a ordinii literelor unui cuv├ónt (sau a ordinii cuvintelor unei fraze) pentru a ob╚Ťine un alt cuv├ónt (sau o alt─â fraz─â). Si: antimetabol─â. 4 Joc distractiv care folose╚Öte procedeul anagramei (3).
ANAGRAM├ü, anagramez, vb. I. Tranz. A schimba ordinea literelor unui cuv├ónt pentru a ob╚Ťine alt cuv├ónt; a transcrie sub form─â de anagram─â; a anagramatiza. ÔÇô Din anagram─â.
ANAGR├üM─é, anagrame, s. f. Schimbare a ordinii literelor unui cuv├ónt sau a propozi╚Ťiilor unei fraze pentru a ob╚Ťine un alt cuv├ónt sau o alt─â fraz─â; antimetabol─â. ÔÖŽ Cuv├ónt ob╚Ťinut prin aceast─â schimbare. ÔÖŽ Joc distractiv care folose╚Öte acest procedeu. ÔÇô Din fr. anagramme.
ANAGRAM├ü, anagramez, vb. I. Tranz. A schimba ordinea literelor unui cuv├ónt pentru a ob╚Ťine alt cuv├ónt; a transcrie sub form─â de anagram─â; a anagramatiza. ÔÇô Din anagram─â.
ANAGR├üM─é, anagrame, s. f. Schimbare a ordinii literelor unui cuv├ónt sau a unei fraze pentru a ob╚Ťine un alt cuv├ónt sau o alt─â fraz─â. ÔÖŽ Cuv├ónt ob╚Ťinut prin aceast─â schimbare. ÔÖŽ Joc distractiv care folose╚Öte acest procedeu. ÔÇô Din fr. anagramme.
ANAGR├üM─é, anagrame, s. f. Schimbarea ordinii literelor unui cuv├«nt, pentru a ob╚Ťine alt cuv├«nt; cuv├«nt ob╚Ťinut prin aceast─â schimbare. ┬źIkanok┬╗ din poeziile lui Conachi este anagrama numelui s─âu. ÔŚŐ Eu m─â chem acum Leon Dianeu... Dar s─â ╚Ötii c─â acest nume Leon Dianeu cuprinde ├«n sine ├«ntreg numele mieu [Ion Deleanu], prin str─âmutarea slovelor, sau anagram─â. BUDAI-DELEANU, ╚Ü., 66.
ANAGR├üM─é, anagrame, s. f. Schimbare a ordinii literelor unui cuv├ónt, pentru a ob╚Ťine alt cuv├ónt; cuv├ónt ob╚Ťinut prin aceast─â schimbare. ÔÇô Fr. anagramme (< gr.).
anagramá (a ~) (-na-gra-) vb., ind. prez. 3 anagrameáză
anagrámă (-na-gra-) s. f., g.-d. art. anagrámei; pl. anagráme
anagram├í vb. (sil. -gra-), ind. prez. 1 sg. anagram├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. anagrame├íz─â
anagrámă s. f. (sil. -gra-), g.-d. art. anagrámei; pl. anagráme
ANAGRÁMĂ s. (rar) antimetabolă. (~ numelui cuiva.)
ANAGRAM├ü vb. I. tr. A schimba ordinea literelor unui cuv├ónt pentru a ob╚Ťine alt cuv├ónt; a transcrie sub form─â de anagram─â; a anagramatiza. / dup─â fr. anagrammatiser].
ANAGR├üM─é s.f. Schimbare a ordinii literelor unui cuv├ónt (mai ales ale unui nume propriu sau unei fraze) pentru a se ob╚Ťine un alt cuv├ónt sau o alt─â fraz─â; cuv├ónt ob╚Ťinut prin anagramare. ÔÖŽ Enigm─â ├«n versuri format─â din dou─â p─âr╚Ťi, prima dedicat─â cuv├óntului de baz─â, iar a doua definind cuv├óntul ob╚Ťinut prin anagramare. [< fr. anagramme, cf. gr. ana ÔÇô ├«n alt─â ordine, gramma ÔÇô liter─â].
ANAGRAMÁ vb. tr. a (tran)scrie sub formă de anagramă. (< fr. anagrammer)
ANAGR├üM─é s. f. 1. schimbare a ordinii literelor unui cuv├ónt sau unei fraze pentru a se ob╚Ťine un alt cuv├ónt sau o alt─â fraz─â. ÔŚŐ cuv├óntul ob╚Ťinut. 2. problem─â enigmistic─â ├«n care prin schimbarea ordinii se ob╚Ťin cuvinte, propozi╚Ťii, fraze cu alt ├«n╚Ťeles. (< fr. anagramme)
ANAGR├üM─é ~e f. 1) Schimbare a ordinii literelor unui cuv├ónt sau a cuvintelor ├«n fraz─â cu scopul de a ob╚Ťine alt cuv├ónt sau alt─â fraz─â. 2) Cuv├ónt sau fraz─â astfel ob╚Ťinut─â. [G.-D. anagramei; Sil. -na-gra-] /<fr. anagramme
anagramă f. strămutarea literelor unei vorbe așa ca să iasă alta: Roma, amor.
*anagr├ím─â f., pl. e (vgr. an├í-gramma, d. an├í, ├«n apo─ş, ╚Öi gr├ímma, liter─â). Schimbarea literelor unu─ş cuv├«nt ca s─â ─şas─â alt cuv├«nt: Roma, amor; urs, Rus.
ANAGRAM─é s. (rar) antimetabol─â. (~ numelui cuiva.)
ANAGR├üM─é s. f. (< fr. anagramme, cf. gr. ana ÔÇ×├«n alt─â ordineÔÇŁ + gramma ÔÇ×liter─âÔÇŁ): schimbare a ordinii sunetelor (╚Öi a literelor) unui cuv├ónt (mai ales ale unui nume propriu), pentru a se ob╚Ťine un alt cuv├ónt (de obicei un pseudonim), ca Ikanok (pentru ÔÇ×KonakiÔÇŁ Costache), Leon Dianeu (pentru Ion Deleanu), Mitru Perea (pentru Petru Maior), anodic (pentru; adonic), rimat (pentru: mirat) etc. A. este folosit─â ca procedeu fonetic ╚Öi ├«n argouri.
anagram─â (fr. anagramme ÔÇ×inversarea literelorÔÇŁ), cuv├ónt format prin inversarea sunetelor altui cuv├ónt (cum ar fi: car din rac, peste din stepe etc.). Procedeul se folose╚Öte pentru formarea unui nume propriu, de obicei, ca pseudonim, prin schimbarea (arbitrar─â) a sunetelor adev─âratului nume propriu (A). De exemplu: Mitru Perea (Petru Maior), Leonachi Dianeu (I. Budai-Deleanu), C. Bo╚Öcu (Co╚Öbuc), C. Proca (O. Carp).

Anagram─â dex online | sinonim

Anagram─â definitie

Intrare: anagram─â
anagram─â substantiv feminin
  • silabisire: -gra-
Intrare: anagrama
anagrama verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -gra-