Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

36 defini╚Ťii pentru anafor─â

anaf├│r─â2 sf vz anafur─â
anaf├│r─â1 sf [At: DEX2 / Pl: ~re / E: fr anaphore, lat anaphora] Procedeu stilistic care const─â ├«n repetarea aceluia╚Öi cuv├ónt la ├«nceputul mai multor fraze succesive pentru accentuarea unei idei sau pentru ob╚Ťinerea unor simetrii.
an├ífur─â sf [At: DOSOFTEI, V. S. 9/17 / V: -for─â, nafor─â, nafur─â / E: vsl ađŻaĐäopa] (Bis) P├óine binecuv├óntat─â care se ├«mparte cre╚Ötinilor la sf├ór╚Öitul liturghiei.
ANÁFORĂ2 s. f. v. anafură.
ANAF├ôR─é1, anafore, s. f. Procedeu stilistic care const─â ├«n repetarea aceluia╚Öi cuv├ónt la ├«nceputul mai multor fraze, p─âr╚Ťi de fraz─â, versuri pentru accentuarea unei idei sau pentru ob╚Ťinerea unor simetrii. [Acc. ╚Öi an├ífor─â] ÔÇô Din fr. anaphore, lat. anaphora.
AN├üFUR─é s. f. Buc─â╚Ťele de prescur─â, de p├óine care se ├«mpart credincio╚Öilor ortodoc╚Öi la sf├ór╚Öitul liturghiei. [Var.: an├ífor─â, n├ífur─â s. f.] ÔÇô Din sl. (a)nafora.
NÁFURĂ s. f. v. anafură.
ANÁFORĂ2 s. f. v. anafură.
ANAF├ôR─é1, anafore, s. f. Procedeu stilistic care const─â ├«n repetarea aceluia╚Öi cuv├ónt la ├«nceputul mai multor fraze sau p─âr╚Ťi de fraz─â pentru accentuarea unei idei sau pentru ob╚Ťinerea unor simetrii. ÔÇô Din fr. anaphore, lat. anaphora.
AN├üFUR─é s. f. Buc─â╚Ťele de prescur─â care se ├«mpart credincio╚Öilor ortodoc╚Öi la sf├ór╚Öitul liturghiei. [Var.: an├ífor─â, n├ífur─â s. f.] ÔÇô Din sl. (a)nafora.
NÁFURĂ s. f. v. anafură.
ANAF├ôR─é, anafore, s. f. Figur─â de retoric─â, const├«nd ├«n repetarea aceluia╚Öi cuv├«nt la ├«nceputul mai multor fraze consecutive sau al mai multor membre de fraz─â, pentru a ob╚Ťine efecte stilistice.
AN├üFUR─é s. f. (Cu sens colectiv, ├«n mistica cre╚Ötin─â ortodox─â) Buc─â╚Ťele de prescur─â care se ├«mpart credincio╚Öilor la sf├«r╚Öitul liturghiei. [Musafirii] ├«╚Öi a╚Öteptau r├«ndul ├«n t─âcere, ca ├«n noaptea ├«nvierii, la ├«mp─âr╚Ťirea anafurii. PAS, L. I 105. B─âtr├«nele... ╚Ťineau drumul casei, mestec├«nd anafura sfin╚Ťit─â. DELAVRANCEA, S. 51. ÔÇô Variant─â: n├ífur─â (╚śEZ. V 137) s. f.
NÁFURĂ s. f. v. anafură.
ANÁFORĂ1 s. f. v. anafură.
ANAF├ôR─é2, anafore, s. f. Figur─â de retoric─â const├ónd ├«n repetarea aceluia╚Öi cuv├ónt la ├«nceputul mai multor fraze consecutive sau al mai multor membre de fraz─â. ÔÇô Fr. anaphore (lat. lit. anaphora).
AN├üFUR─é s. f. Buc─â╚Ťele de prescur─â care se ├«mpart credincio╚Öilor ortodoc╚Öi la sf├ór╚Öitul liturghiei. [Var.: an├ífor─â, n├ífur─â s. f.] ÔÇô Slav (v. sl. (a)nafora < gr.).
anafóră / anáforă (figură de stil) s. f., g.-d. art. anafórei / anáforei; pl. anafóre / anáfore
an├ífur─â (p├óine sfin╚Ťit─â) s. f., g.-d. art. an├ífurei
anaf├│r─â (figur─â de stil) s. f., g.-d. art. anaf├│rei; pl. anaf├│re
anáfură (bis.) s. f., g.-d. art. anáfurei
ANÁFURĂ s. (BIS.) (reg.) părticică. (~ se împarte credincioșilor după liturghie.)
ANAF├ôR─é s.f. Figur─â de stil const├ónd ├«n repetarea unui cuv├ónt la ├«nceputul mai multor versuri, propozi╚Ťii sau fraze succesive. [< fr. anaphore, lat., gr. anaphora, cf. gr. ana ÔÇô ├«napoi, phora ÔÇô ├«ntoarcere].
ANAF├ôR─é s. f. procedeu stilistic const├ónd ├«n repetarea aceluia╚Öi cuv├ónt la ├«nceputul mai multor unit─â╚Ťi sintactice sau metrice; epanafor─â. (< fr. anaphore, lat. anaphora)
an├ífur─â (an├ífure), s. f. ÔÇô P├«ine sfin╚Ťit─â care se ├«mparte credincio╚Öilor dup─â terminarea slujbei. ÔÇô Var. (a)n├ífor─â, nafur─â. ÔÇô Anafora, s. f. (raport scris adresat domnitorului), anafor─â, s. f. (procedeu stilistic, repeti╚Ťie). ÔÇô Mr. anafur─â, megl. naf─âr─â. Ngr. ß╝Ç╬Ż╬▒¤ć╬┐¤ü╬Č ÔÇ×relatareÔÇŁ (Murnu 4); ├«n primul s─âu sens ar fi putut intra prin intermediul sl. (a)nafora. Ultima var. este neol.
ANAF├ôR─é ~e f. Figur─â de stil care const─â ├«n repetarea aceluia╚Öi cuv├ónt la ├«nceputul a mai multor versuri, propozi╚Ťii sau fraze. /<ngr. anafor├í
AN├üFUR─é f. Buc─â╚Ťi mici de prescur─â, care se ├«mpart credincio╚Öilor dup─â liturghie. [G.-D. anafurei] /<sl. [a]nafora
anàfură f. pâine binecuvântată ce se împarte creștinilor după leturghie. [De origină slavo-greacă, vorbă identică cu cea precedentă; de aci și forma scurtată, nafură].
nafur─â f. V. anafur─â.
1) an├ífor─â ╚Öi -ur─â f., pl. ─ş ╚Öi e (mgr. anafor├í, oferire, de unde ╚Öi vsl. anafora ╚Öi n├ífora, bg. s├«rb. nafora. V. anafor─â 2 ╚Öi prescur─â. Vest. Un fel de p├«ne pe care preutu ortodox o binecuvinteaz─â la liturghie ╚Öi o ofer─â credincio╚Öilor pref─âcut─â ├«n buc─â╚Ťele. Banu cel de anafor─â, ultimu ban p─âstrat cu ├«ngrijire. Fig. Iron. Buc─â╚Ťic─â de m├«ncare prea mic─â. ÔÇô ├Än est n├ífor─â sa┼ş -ur─â. V. litie.
*2) an├ífor─â f., pl. e (lat. an├íphora, d. vgr. anaphor├í. V. anafor─â 1, anfor─â, epi- ╚Öi meta-for─â). Ret. Repetarea acelu─şa╚Ö─ş cuv├«nt la ├«nceputu ma─ş multor propozi╚Ťiun─ş consecutive.
náfură V. anaforă.
ANAFURĂ s. (BIS.) (reg.) părticică. (~ se împarte credincioșilor după liturghie.)
anafor─â (gr. anaphor├í din ana ╚Öi pherein ÔÇ×a transportaÔÇŁ), figur─â care const─â ├«n repetarea aceluia╚Öi cuv├ónt (acelora╚Öi cuvinte) ├«n fruntea a cel pu╚Ťin dou─â unit─â╚Ťi sintactice sau metrice (membre ale propozi╚Ťiei, frazei, versului sau strofei): x / x... (R): ÔÇ×├Än Moldova au cei mici despre cei mari acest obicei, de pier f─âr─â jude╚Ť, f─âr─â vin─â ╚Öi f─âr─â sam─â. Singuri cei mari judec─âtori, singuri p├ór├ó╚Öi ╚Öi singuri plinitori legii. ╚śi de acest obicei Moldova nu scap─âÔÇŁ (Gr. Ureche). Sin. epanafor─â.
anafor─â alternant─â (antitez─â) se nume╚Öte anafora pronominal─â, ├«n care pronumele anaforic se repet─â alternant (pers. I cu pers. a II-a sau a III-a), realiz├ónd o antitez─â caracteristic─â (R): ÔÇ×Tu te scoli de cu noapte ca s─â r─âspunzi celor ce te consult─â; el, ca s─â ajung─â devreme cu armata acolo unde trebuie. Pe tine te treze╚Öte c├óntecul coco╚Öilor, pe el, al trompetelor etc.ÔÇŁ (Q., vol. III, p. 66); ÔÇ×Ea un ├«nger ce se roag─â ÔÇô el un demon ce viseaz─â; Ea o inim─â de aur ÔÇô el un suflet apostat; El, ├«n umbra lui fatal─â, st─â-nd─âr─âtnic rezemat- La picioarele Madonei, trist─â, sf├ónt─â ea vegheaz─â.ÔÇŁ (Eminescu)
anafor─â gramatical─â se nume╚Öte repeti╚Ťia unuia sau a mai multor segmente nominale printr-unul pronominal (R): ÔÇ×Pro╚Öti ╚Öi genii, mic ╚Öi mare, sunet, sufletul, lumin─â ÔÇô Toate-s praf...ÔÇŁ (Eminescu) ├Än exemplu de mai sus, segmentul nominal repetat (prin pronume) este anterior ╚Öi se nume╚Öte antecedent. Dar pronumele anaforic se poate referi ╚Öi la un segment nominal care urmeaz─â. Ceea ce numim ├«n gramatica limbii rom├óne anticiparea sau reluarea pronominal─â a complementului reprezint─â o form─â specific─â, gramaticalizat─â, a pronumelui anaforic: ÔÇ×L-a trimis pe copil la joac─â.ÔÇŁ sau ÔÇ×Tata i-a str├óns ciobanului m├óna.ÔÇŁ (M. Sadoveanu)

Anafor─â dex online | sinonim

Anafor─â definitie

Intrare: anafur─â
anafur─â substantiv feminin
anafor─â substantiv feminin
  • pronun╚Ťie: anaf'or─â, an'afor─â
nafur─â substantiv feminin
Intrare: anafor─â
anafor─â substantiv feminin
  • pronun╚Ťie: anaf'or─â, an'afor─â