anaerob, ~ă a [At: CADE / Pl: ~i, ~e / V: (înv) ~iu, ~ie / E: fr anaérobe] (D. microorganisme; îoc aerob) Care trăiește fără să consume oxigenul din aerul atmosferic.

ANAERÓB, -Ă, anaerobi, -e, adj. (Despre organisme) Care este capabil să trăiască într-un mediu lipsit de oxigen; anaerobiotic. – Din fr. anaérobie.

ANAERÓB, -Ă, anaerobi, -e, adj. (Despre organisme) Care este capabil să trăiască într-un mediu lipsit de oxigen; anaerobiotic. [Pr.: -na-e-] – După fr. anaérobie.

ANAERÓB, -Ă, anaerobi, -e, adj. (În opoziție cu aerob) 1. (Despre microorganisme) Care trăiește și se înmulțește fără aer, oxigenul necesar fiind luat din mediu prin descompunerea unor componente ale acestuia. Putrefacția se datorește în primul rînd unor bacterii ana- erobe care descompun materia organică. 2. (Despre procese biochimice) Care se produce într-un mediu lipsit de aer. Fermentația alcoolică a glucidelor este un proces anaerob.

ANAERÓB, -Ă, anaerobi, -e, adj. (Despre microorganisme) Care trăiește și se înmulțește fără aer; (despre procese biochimice) care se produce într-un mediu lipsit de aer. – După fr. anaérobie.

anaerób (a-na-e- / an-a-) adj. m., pl. anaeróbi; f. anaeróbă, pl. anaeróbe

anaerób adj. (sil. -a-e-; mf. an-) → aerob

ANAERÓB adj. (BIOL.) anaerobiotic. (Microorganisme ~.)

Anaerob ≠ aerob

ANAERÓB, -Ă adj. (Despre microorganisme) Care trăiește lipsit de aer; anaerobiotic; (despre fenomene biochimice) care se produce într-un mediu fără aer. [< fr. anaérobe, cf. gr. a – fără, aer – aer, bios – viață].

ANAERÓB, -Ă adj. (despre organisme) capabil să trăiască în absența oxigenului; anaerobiotic. (< fr. anaérobie)

ANAERÓB ~ă (~i, ~e) 1) (despre microorganisme) Care poate trăi fără aer. Bacterii ~e. 2) (despre procese biochimice) Care au loc într-un mediu fără aer. [Sil. an-a-e-] /<fr. anaérobe

ANAEROB adj. (BIOL.) anaerobiotic. (Microorganisme ~.)