ana definitie

2 intrări

33 definiții pentru ana

aná sf [At: ANTIPA, P. 320 / Pl: ~ale / E: nct] (Pex) Frânghie, lungă și groasă, de care atârnă atât undițele, cât și plutele mrejelor și ale altor rețele pescărești.
ANÁ, anale, s. f. Frânghie de care sunt suspendate cârligele carmacelor. ♦ Frânghie cu plute care se agață de marginea superioară a mrejelor și a altor plase pescărești. – Et. nec.
ANÁ, anale, s. f. Frânghie de care sunt suspendate cârligele carmacelor. ♦ Frânghie cu plute care se agață de marginea superioară a mrejelor și a altor plase pescărești. – Et. nec.
ANÁ s. f. Frînghie de care sînt suspendate, la distanțe egale, undițele sau cîrligele carmacelor. ♦ Frînghie cu plute de la marginea superioară a mrejelor și a altor plase pescărești.
ANÁ s. f. Frânghie de care sunt suspendate cârligele carmacelor. ♦ Frânghie cu plute care se agață de marginea superioară a mrejelor și a altor plase pescărești.
aná (frânghie) s. f., art. anáua, g.-d. art. análei; pl. anále, art. análele
aná (frânghie) s. f., art. anáua, g.-d. art. análei; pl. anále
ANA- Element prim de compunere savantă cu semnificația „în sus”, „înapoi”, „din nou”, „de-a curmezișul”. [< fr. ana-, cf. gr. ana – înapoi, în sus].
ANA- pref. „în sens contrar”, „din nou”, „în sus”, „în afară”. (< fr. ana-, cf. gr. ana)
Ana m. preot evreu contemporan cu Isus: numele-i figurează în locuțiunea dela Ana la Caiafa, dela unul la altul, trăgând cu vorba (aluziune la cunoscutul epizod evangelic). V. Caiafa.
Ana m. V. Vocabular.
Ana (Sfânta) 1. nevasta lui Ioachim, mama Preacuratei Fecioare (25 Iulie); 2. (Stuart), regina Angliei, reuni Scoția cu Englitera (1665-1714).
Ana Davila f. izvor de apă minerală în jud. Vâlcea.
Ana-Foca f. sărbătoare băbească ce cade la 1 Iulie (în Banat). V. Foca.
Sânta-Ana f. lac minunat în Carpații orientali, format de pereții craterului din muntele Büdös.
ANA (sec. 14), fiica lui Nicolae Alexandru, domnul Țării Românești, și soția țarului bulgar Ivan Srațimir.
ANA (ANNA), mare preot iudeu. Potrivit „Evangheliei”, Iisus Hristos a fost trimis la judecată, întîi în fața lui, apoi în fața ginerelui său Caiafa, care îi luase locul. De aici expresia: „A purta pe cineva de la Ana la Caiafa”.
ANA (ANNE) BOLEYN [búlin] (1507-1536), regină a Angliei. A doua soție a lui Henric VIII (din 1533), din ordinul căruia a fost decapitată. Mama Elisabetei I.
ANA, lac glaciar în M-ții Retezat, la 1.930 m alt.; 3,1 ha; ad. max.: 11,6 m.
ANA DE AUSTRIA (1601-1666), regină a Franței. Soția lui Ludovic XIII, regentă (1643-1651) în timpul minoratului fiului său Ludovic XIV.
ANA DE BRETAGNE [bretáñ] (1477-1514), fiica ducelui Francisc II. Moștenitoare a ducatului Bretagne; prin căsătoria ei cu regii Franței Carol VIII (1491) și apoi cu Ludovic XII (1499), s-au pus bazele unirii ducatului Bretagne cu Franța, realizată efectiv în 1532.
ANA IVANOVNA, împărăteasă a Rusiei (1730-1740), din dinastia Romanov. Fiica lui Ivan V Alekseevici. A obținut tronul cu ajutorul nobilimii și al ofițerilor din garda imperială.
ANA STUART, regină a Angliei și Scoției (1702-1714). În timpul domniei sale, Anglia s-a unit definitiv cu Scoția, formînd Marea Britanie (1707) și a participat la Războiul pentru Succesiune Spaniolă (1701-1714).
ASLAN, Ana (1897-1988, n. Brăila), medic român. Acad. (1974). Specialistă în gerontologie. Director al Institutului Național de Geriatrie și Gerontologie (1958-1988). A evidențiat importanța novocainei în ameliorarea tulburărilor distrofice legate de vîrstă, aplicînd-o pe scară largă în clinica de geriatrie, sub numele de Gerovital. A elaborat (în colab.) noul produs geriatric Aslavital. Membră a numeroase academii și societăți științifice străine.
BABA ANA, com. în jud. Prahova; 3.882 loc. (1991).
BLANDIANA, Ana (pseud. Otiliei Coman) (n. 1942, Timișoara), scriitoare română. Lirică a unei lucidități interogative („Octombrie, noiembrie, decembrie”, „Somnul din somn”, „Arhitectura valurilor”), proză („Proiecte de trecut”), eseuri („Calitatea de martor”, „Coridoare de oglinzi”), versuri pentru copii („Întîmplări din grădina mea”), publicistică. Premiul Herder (1982).
SANTA ANA 1. Oraș în V Rep. El Salvador, situat la 56 km NV de San Salvador, la 32 km E de granița cu Guatelama și la 16 km N de vulcanul Santa Ana (2.365 m alt.); centrul ad-tiv al departamentului omonim; 164,5 mii loc. (2000), al doilea oraș ca mărime al țării. Nod rutier pe șoseaua panamericană. Centru comercial pentru cafea și trestie de zahăr. Ind. de prelucr. a lemnului (mobilă), cafelei, textilă, pielăriei și încălțămintei, alim. (zahăr, băuturi alcoolice). Turism. Universitate. Teatru Național. Catedrală gotică. Biserica El Calvario, în stil colonial. Cunoscut cu numele Santa Ana după 1708. 2. Oraș în VSV S.U.A. (California), situat pe râul omonim, la poalele m-ților Santa Ana, la 53 km SE de Los Angeles; 337,9 mii loc. (2000). Constr. de avioane și de componente electronice. Ind. chimică și de prelucr. a cauciucului. Producție de fibre de sticlă, de articole sportive și de radiouri. Centru comercial. Muzeu de istorie. Muzeu în aer liber cu colecții de avioane vechi. Fundat în 1869.
SFÂNTA ANA, lac aflat în craterul vulcanic al masivului Puciosu (Carpații Orientali), situat în apropiere de Băile Tușnad, la 950 m alt. Lacul S. A., singurul de acest gen din țară, are o formă aproximativ circulară, cu aspect de paletă de ping-pong (620 m lungime și 460 m lățime max.) și se alimentează de la ploi, zăpezi și izvoare subterane. Supr.: 22 ha; vol.: 786360 m3; ad. max. 7,1 m (în scădere, din cauza infiltrării apei în fisuri: în 1870 avea o adâncime max. de 12 m). Transparență mare (c. 5 m). În apa lacului s-a aclimatizat, în condiții bune, somnul pitic (Ictalurus nebulosus). Rezervație științifică, inclusă pe lista monumentelor naturii. Obiectiv turistic. În apropiere, la c. 1 km NE de S. A., se află tinovul sau mlaștina Mohoș, numit „Lacul cu mușchi”, care ocupă cuveta unui alt crater vulcanic.
ANA ebr. Hannah „îndurare” sau „buna” (Cand). I. A. Ana; Anești s. în folclor zîna Ana și sărbătoarea pop. Ana-foca (Has). B. Derivate: 1. Anica, frecv.; cu afer.: Nica f. (Paș); Nicuța (ib; RI XI 206). 2. Anișca și Nișca, ard. (Paș); Anișor, mar. (Sd XVII); Anișoara. act, 3. Anița, soția lui C. Cantemir Vvd, pe cînd era serdar; – 1681 f. mold. (Sd VI35); frecv. buc. (LM); Aniței, V., act.; Anițan, T. (CL); Anițescu; Anițoiu (Drj 52) cu afer.: Nița a Nițului (Aș Br 186); Nița (A O XI 83) dar și din Anisia. 4. Anuca, olt. (Cand 98). 5. Anușa (Sur XI); cu afer.: Nașa (16 B II 32). 6. Formă ucr.: Anușca (Dm; Ștef; 16 A II 103; Sd XI272); cf. și magh. Annuska. 7. Anuța, Bibeasca (Sd VI 490); cu afer.: Nuța și Uța; Anuț f (Cand 98). C. Nume de fam.:Anuței, G., act. 2. Anuțoiu, I. (Puc 297). Anoca, D., pr. (Mar). I. 4. *Anoiu: Anoaica, Floarea, act. și cu afer.: Noica, D. (act.) sau < Noe, cf. blg. Nojka < Noe (Weig) și srb. Anojka (Rad 82 p. 122, fără etim.) 5. Aneasa, olt. (Cand 98). II. -ca: 1. Anca, frecv. în doc. și actual. 2. Diminutive: Ancușei, Florea (Șchei I); Ancuța (Pom); – fiica lui Radu Șerban și a lui Ct. Brîncoveanu Vvd (AO XI 312); – olt. (Sd VI 491); cu afer.: Cuța > Cuțescu; și Uța, etc. 3. Contaminări: + Efimia: Anafimie; + Sofia: Anafia f. (Olt); – dobr. (RI XI 208). III. Aghiana < gr. ἀγία *Áννα, cu sens ca în t. Sîntana. 1. – (RI XI 94 – 5) în pomelnicul lui Andrei Buzianu; prenumele apare la familii de origine balcanică: (p13 fila 18; PBorll); Aghiana fam. (Tel 58). 2. Mai frecv. în forma de hiperurbanism Aoiana: – (P13 fila 11; PBor 11; Cotr 77; UI 63 și RI XI 94); Aviĭana preoteasa (Aș Br 111); Aveana, f. (Hur). 3. Aviona f. (AO XIV 287) în pomelnicul lui „Arnăutu”. 4. Ighiĭana (PBor 57).
Ana, prorociță a iudeilor, fiica lui Fanuel din seminția lui Așer. Rămânând văduvă de tânără, nu s-a îndepărtat de biserică. La 84 de ani a profețit despre Hristos în templul din Ierusalim. Este sărbătorită la 3 februarie și la 28 august.
Ana (Anna), arhiereu iudeu din vremea Mântuitorului, fiul lui Set, mai târziu mare-preot. În timpul său și al lui Caiafa, care-i era ginere, și-au început activitatea Ioan Botezătorul și Iisus Hristos. El i-a arestat și judecat pe apostolii Petru și Ioan pentru vindecarea ologului de la poarta templului, și pentru că mărturiseau pe Hristos înviat.
Ana, mama sfintei Fecioare Maria, fiica lui Matan. A fost căsătorită cu Ioachim (Eli), din neamul lui David, seminția lui Iuda. Este sărbătorită la 25 iulie, 9 septembrie și 9 decembrie.
a trimite (pe cineva) de la Ana la Caiafa expr. (livr.) a purta (pe cineva) pe drumuri.

ana dex

Intrare: ana
ana substantiv feminin
Intrare: Ana
Ana