amuzament definitie

14 definiții pentru amuzament

amuzamént sn [At: DA / Pl: ~e / E: fr amusement] Petrecere cu lucruri, agreabile, cu glume Si: distracție.
AMUZAMÉNT, amuzamente, s. n. Distracție, divertisment; înveselire, recreare. – Din fr. amusament.
AMUZAMÉNT, amuzamente, s. n. Distracție, divertisment; înveselire, recreare. – Din fr. amusement.
AMUZAMÉNT, amuzamente, s. n. Petrecere a timpului în mod plăcut și vesel, cu glume și alte mijloace de înveselire; distracție, divertisment. A jucat diverse scene, spre amuzamentul tuturor.
AMUZAMÉNT, amuzamente, s. n. Distracție, desfătare, divertisment. – După fr. amusement.
amuzamént s. n., pl. amuzaménte
amuzamént s. n., pl. amuzaménte
AMUZAMÉNT s. 1. v. distracție. 2. distracție, joacă, (înv.) zăbavă. (Dragostea nu este un ~.)
AMUZAMÉNT s.n. Distracție, divertisment; destindere, înveselire. [< fr. amusement].
AMUZAMÉNT s. n. distracție, divertisment, destindere. (< fr. amusement)
AMUZAMÉNT ~e n. Petrecere plăcută a timpului; distracție; divertisment; agrement. /<fr. amusement
*amuzamént n., pl. e (fr. amusement). Distracțiune, trecerea timpuluĭ cu ocupațiunĭ ușoare. Lucru care amuzează: vîslirea e amuzamentu lui.
AMUZAMENT s. 1. agrement, distracție, divertisment, plăcere, (înv.) zefchiu. (Parc de ~.) 2. distracție, joacă, (înv.) zăbavă. (Dragostea nu este un ~.)
AMUZAMENT. Subst. Amuzament, distracție, divertisment, agrement, plăcere, desfătare, desfăt (rar), delectare, deliciu, încîntare; veselie, înveselire, veselire (pop.), bună dispoziție, voie bună, moment vesel, petrecere. Glumă, banc (fam.), anecdotă, nostimadă, haz, spirit, vorbă de duh, mucalitlîc (înv.), comedie (pop. și fam.), comicărie (pop.), ghidușie (fam.), caraghioslîc, paiațerie, clovnerie, mascaradă, bufonerie, bufonadă (rar), pantalonadă (înv.); poznă (pop. și fam.), ștrengărie (fam.), giumbușluc (pop.), giumbuș (rar), drăcovenie (fam.), drăcie, drăcărie (pop. și fam.), farsă, năzbîtie, boroboață (fam.), bazaconie (fam.), șotie. Joc, joacă, hîrjoană, hîrjoneală. Clovn, măscărici, mascara (înv.), paiață, păiețică (dim., fam.), comediant, bufon, saltimbanc; marionetă, fantoșă (livr.), păpușă; păcălici, păcală, poznaș (pop. și fam.), ștrengar, mehenghi (pop.), cabaz (înv. și reg.), ghidușar (rar), ghiduș (fam.). Adj. Amuzant, distractiv, de divertisment, de agrement; desfătător, plăcut, agreabil, delectabil, delicios (fig.); hazliu, nostim, de toată nostimada; vesel; poznaș (pop. și fam.), ștrengar; drăcos; spiritual, glumeț, mehenghi (pop.), șugubăț, șuguitor (reg.), cu umor, cu haz, șod (reg.): comic, ghiduș (fam.), hîtru (reg.), mucalit. Jovial, bine dispus, bucuros, vesel, înveselit, veselit (pop.), voios. Caraghios, burlesc, bufon (rar), grotesc, ridicol. Vb. A se amuza, a se distra, a petrece, a se desfăta, a se delecta; a fi bine dispus, a fi plin de voie bună, a se bucura, a se veseli (pop.), a se înveseli; a glumi, a face glume, a șugui (reg.). A se juca, a se hîrjoni, a se apuca (a se lua) la hîrjoană. A face pozne, a se ștrengări, a umbla cu giumbușlucuri; a avea haz, a ști de glumă, a fi dracul gol, a fi drac împelițat. A amuza, a distra, a desfăta, a delecta, a înveseli, a veseli (pop.), a bucura. Adv. În glumă, din glumă. V. bucurie, glumă, plăcere, rîs.

amuzament dex

Intrare: amuzament
amuzament substantiv neutru