amplasá vtr [At: DA ms / Pzi: ~séz / E: fr emplacer] (Teh) A așeza o mașină, o instalație etc. într-un anumit loc.

amplasáre sf [At: DEX2 / Pl: ~sări / E: amplasa] (Teh) Așezare.

AMPLASÁ, amplasez, vb. I. Tranz. A așeza, a fixa o mașină, o instalație etc. pe un anumit loc. – Din amplasament (derivat regresiv).

AMPLASÁRE, amplasări, s. f. Faptul de a amplasa. – V. amplasa.

AMPLASÁ, amplasez, vb. I. Tranz. A așeza, a fixa o mașină, o instalație etc. pe un anumit loc. – Din amplasament (derivat regresiv).

AMPLASÁRE, amplasări, s. f. Faptul de a amplasa. – V. amplasa.

AMPLASÁ, amplasez, vb. I. Tranz. (Cu privire la mașini, instalații tehnice, piese de artilerie etc.) A așeza, a situa pe un anumit loc.

AMPLASÁ, amplasez, vb. I. Tranz. A așeza, a fixa o mașină, o instalație etc. pe un anumit loc. – Fr. emplacer.

amplasá (a ~) vb., ind. prez. 3 amplaseáză

amplasáre s. f., g.-d. art. amplasắrii; pl. amplasắri

amplasá vb., ind. prez. 1 sg. amplaséz, 3 sg. și pl. amplaseáză

amplasáre s. f., g.-d. art. amplasării; pl. amplasări

AMPLASÁ vb. a (se) așeza, a (se) fixa, a (se) plasa, a (se) situa, a (se) stabili. (A ~ uzina în apropiere de...)

AMPLASÁRE s. 1. așezare, fixare, plasare, situare, stabilire. (~ noului obiectiv într-un loc adecvat.) 2. v. așezare.

AMPLASÁ vb. I. tr. A așeza, a fixa într-un anumit loc (o instalație, o mașină, o piesă de artilerie etc.). [< amplasament].

AMPLASÁRE s.f. Acțiunea de a amplasa și rezultatul ei. [< amplasa].

AMPLASÁ vb. tr. a așeza o construcție, o instalație etc. într-un anumit loc. (< amplasament)

A AMPLASÁ ~éz tranz. (instalații, mașini, construcții etc.) A așeza într-un anumit loc. [Sil. am-pla-] /Din amplasament

AMPLASA vb. a (se) așeza, a (se) fixa, a (se) plasa, a (se) situa, a (se) stabili. (A ~ uzina în apropiere de...)

AMPLASARE s. așezare, fixare, plasare, situare, stabilire. (~ noului obiectiv într-un loc adecvat.)