amortizór sn [At: ENC. TEHN. 460 / V: (după fr) -tisor / Pl: ~zoare / E: fr amortisseur] Dispozitiv (mecanic) pentru a amortiza (4-5) zgomotul, trepidațiile, smuciturile, șocurile (unui motor, vehicul etc.).

AMORTIZÓR, amortizoare, s. n. Dispozitiv care servește la amortizarea unui șoc, a unui zgomot sau a unui fenomen de oscilație la un sistem tehnic. – Din fr. amortisseur.

AMORTIZÓR, amortizoare, s. n. Dispozitiv care servește la amortizarea unui șoc, a unui zgomot sau a unui fenomen de oscilație la un sistem tehnic. – Din fr. amortisseur.

AMORTIZÓR, amortizoare, s. n. Dispozitiv pentru atenuarea șocurilor suferite de automobile în timpul mersului, de avioane la aterizare etc.

AMORTIZÓR, amortizoare, s. n. 1. Dispozitiv pentru reducerea progresivă, în timp, a amplitudinii mărimii caracteristice unui fenomen de oscilație (la vehicule). 2. Piesă de piele care se leagă de cureaua brațului de lovire a suveicii, pentru a amortiza intrarea ei în caseta din partea opusă. – După fr. amortisseur.

amortizór s. n., pl. amortizoáre

amortizór s. n., pl. amortizoáre

AMORTIZÓR s.n. 1. Dispozitiv care atenuează șocurile, trepidațiile unui automobil, ale unui motor etc. ♦ Dispozitiv pentru micșorarea amplitudinii unei vibrații. 2. Piesă de piele care se leagă de cureaua brațului de lovire a suveicii pentru a-i amortiza intrarea în caseta din partea opusă. [< fr. amortisseur].

AMORTIZÓR s. n. dispozitiv care atenuează șocurile, trepidațiile unui automobil, motor etc. (< fr. amortisseur)

AMORTIZÓR ~oáre n. Dispozitiv care reduce amplitudinea unei oscilații, a unei lovituri, a unui șoc etc. ~ de sunete. /<fr. amortisseur

amortizor, amortizoare s. n. sân, țâță