amorsa definitie

2 intrări

21 definiții pentru amorsa

amorsa vt [At: DEX2 / Pzi: ~séz / E: fr amorser] A pregăti și a provoca din exterior un fenomen (explozie, reacție chimică etc.).
amórsă sf [At: ENC. TEHN. 418 / Pl: ~se / E: fr amorce] 1 Nadă. 2 Dispozitiv pentru aprinderea unei încărcături de pulbere sau de exploziv. 3 (Îs) -sa drumului Porțiune din traseul unui drum la intrarea în orașe, care are de obicei o lățime mai mare decât restul traseului.
AMORSÁ, amorsez, vb. I. Tranz. A pregăti și a provoca un fenomen (explozie, reacție chimică etc.) printr-o acțiune exterioară. – Din fr. amorcer.
AMÓRSĂ, amorse, s. f. 1. Dispozitiv pentru aprinderea unei încărcături de exploziv. 2. (În sintagma) Amorsa drumului = porțiune din traseul unui drum la intrarea în orașe, care are de obicei o lățime mai mare decât restul traseului. 3. Nadă, momeală (la pescuit). – Din fr. amorce.
AMORSÁ, amorsez, vb. I. Tranz. A pregăti și provoca un fenomen (explozie, reacție chimică etc.) printr-o acțiune exterioară. – Din fr. amorcer.
AMÓRSĂ, amorse, s. f. 1. Dispozitiv pentru aprinderea unei încărcături de exploziv. 2. (În sintagma) Amorsa drumului = porțiune din traseul unui drum la intrarea în orașe, care are de obicei o lățime mai mare decât restul traseului. 3. Nadă, momeală (la pescuit). – Din fr. amorce.
AMÓRSĂ, amorse, s. f. 1. (Franțuzism) Nadă, momeală (pentru pești). 2. Dispozitiv pentru aprinderea unei încărcături de pulbere sau de exploziv. Amorse pentru cartușe de arme.
AMORSÁ, amorsez, vb. I. Tranz. A pregăti producerea unui fenomen (tehnic) printr-o cauză exterioară. – Fr. amorcer.
AMÓRSĂ, amorse, s. f. 1. Nadă, momeală (pentru pești). 2. Dispozitiv pentru aprinderea unei încărcături de exploziv; capsă. – Fr. amorce.
amorsá (a ~) vb., ind. prez. 3 amorseáză
amórsă s. f., g.-d. art. amórsei; pl. amórse
amorsá vb., ind. prez. 1 sg. amorséz, 3 sg. și pl. amorseáză
amórsă s. f., g.-d. art. amórsei; pl. amórse
AMÓRSĂ s. v. nadă.
AMORSÁ vb. I tr. A pune o amorsă; a declanșa aprinderea încărcăturii pentru explozie. ♦ (Constr.) A începe găurirea unei piese. [< fr. amorcer].
AMÓRSĂ s.f. 1. Nadă, momeală (pentru pești). 2. Dispozitiv de aprindere a unei încărcături explozive. 3. Bandă neagră de celuloid, opacă, care servește la încărcarea sau la descărcarea aparatelor cinematografice sau a casetelor de filme la lumină. ♦ (Cinem.) Detaliu plasat în primplanul cadrului cu scopul de a da imaginii profunzime. 4. Amorsa drumului = porțiunea din traseul unui drum la intrarea în orașe, având o lățime mai mare decât restul traseului. 5. (Cib.) Serie de instrucțiuni care permit introducerea unui program. [< fr. amorce].
AMORSÁ vb. tr. 1. a pune o amorsă (1). 2. a începe unele lucrări de construcții sau amenajări genistice. 3. a provoca declanșarea unei acțiuni. (< fr. amorcer)
AMÓRSĂ s. f. 1. dispozitiv de aprindere a unei încărcături; capsă. ◊ cantitate de pulbere așezată între dispozitivul de aprindere și încărcătura de azvârlire a unei lovituri de artilerie. 2. bandă neagră, opacă, de celuloid, care servește la încărcarea-descărcarea aparatelor cinematografice ori a casetelor de filme la lumină. ◊ (cinem.) detaliu plasat în prim-planul cadrului cu scopul de a da imaginii profunzime. 3. ~ a drumului = primul tronson terminat al unui drum. 4. nadă, momeală (pentru pești). 5. (cib.) serie de instrucțiuni care permit introducerea unui program. (< fr. amorce)
A AMORSÁ ~éz tranz. tehn. (fenomene) A face să se producă printr-o acțiune exterioară. ~ o explozie. ~ o reacție chimică. /<fr. amorcer
AMÓRSĂ ~e f. 1) Nadă pentru pești. 2) Dispozitiv de aprindere a unei încărcături de exploziv. 3): ~a drumului porțiune de drum la intrarea în oraș cu lățimea mai mare decât restul traseului. /<fr. amorce
AMORSĂ s. (PESCUIT) momeală, nadă, (rar) momitură, (reg.) mîrșă, nadilă, (înv., în Transilv.) podmet. (~ pentru cleni.)

amorsa dex

Intrare: amorsă
amorsă substantiv feminin
Intrare: amorsa
amorsa verb grupa I conjugarea a II-a